Inabilitatea vs. datoria de a crede
„După ce inima neliniştită a primit doctrina ispăşirii şi a învăţat marele adevăr că mântuirea este prin credinţa în Domnul Isus, ea este adeseori întristată şi apăsată de un sentiment de neputinţă, de inabilitate de a face binele. Mulţi se plâng: «Eu nu pot face nimic.» Ei nu zic aceasta ca pe o scuză, ci pentru că o simt ca pe o povară zilnică…”
Cum poate fi ilustrată credinţa?
Charles Spurgeon şi alegerea textului pentru predică
Spurgeon susţinea că textele trebuie date predicatorului, că acesta trebuie să îl caute pe Domnul şi să îi ceară călăuzirea în această chestiune. El susţinea că predicatorul nu trebuie să decidă, ci să se roage, să caute călăuzirea Duhului Sfânt, iar apoi să se supună acesteia. Astfel, el va fi călăuzit către anumite texte şi afirmaţii, pe care, ulterior, le va explica într-o predică. Acesta a fost punctul de vedere al lui Spurgeon şi al multor altora.
162 de ani de la convertirea lui Charles Spurgeon
În duminica din 13 ianuarie 1850, aflat în vizită la părinţi, care locuiau în Colchester, Charles este hotărât – în ciuda viscolului cumplit şi a frigului năprasnic – să meargă la închinare într-o capelă, destul de departe de casa părinţilor săi. Condiţiile erau foarte dificile, aşa că Spurgeon nu reuşeşte să ajungă la destinaţia propusă. „Deoarece nu puteam merge mai departe, m-am abătut pe o stradă lăturalnică şi am intrat într-o capelă…
Ce este credinţa?
Sunt multe încercări de a descrie credinţa, însă aproape toate definiţiile pe care le-am auzit m-au ajutat să înţeleg mai puţin decât înainte. Uneori, încercăm să explicăm credinţa până când nimeni nu mai înţelege nimic. Sper că nu voi cădea şi eu în aceeaşi greşeală. Credinţa este cel mai simplu dintre toate lucruri şi, poate, tocmai datorită simplităţii ei, este greu de explicat. Ce este credinţa? Ea se referă la trei aspecte: cunoştinţă, acceptare şi încredere.
Charles Spurgeon – Primii ani
Născut la 19 iunie 1834, în Kelvedon, Essex, Charles Haddon a fost primul dintre cei şaptesprezece copii din familia pastorului şi negustorului John Spurgeon. Primii ani ai copilăriei au fost petrecuţi de Charles în casa bunicului său, James Spurgeon, pastorul unei mici comunităţi independente din Stambourne, cu o puternică tradiţie puritană.
Articolul integral aici.
Predicarea puritană
„Predicarea este porunca dată de Dumnezeu, sfinţită, pentru naşterea credinţei, pentru deschiderea înţelegerii, pentru atragerea voinţei şi afecţiunii înspre Hristos.”
Richard Sibbes
Charles Spurgeon şi sărbătoarea naşterii Domnului Hristos
Spurgeon a avut multe predici despre întruparea Fiului lui Dumnezeu, chiar în preajma Crăciunului. Cea mai interesantă este intitulată chiar „Naşterea lui Hristos” şi a fost rostită în ziua de miercuri, 23 decembrie 1891. Iată un fragment:
“Vă urez tuturor Crăciun fericit şi va fi într-adevăr un Crăciun fericit, dacă Îl aveți pe Dumnezeu cu voi! (…) Mergeți, bucurați-vă mâine, dar, în timpul ospățului vostru, gândiți-vă la Omul din Betleem, păstrați un loc pentru El în inimile voastre, dați-I glorie Lui…”
Articolul integral poate fi citit aici.
Mahalia Jackson – Oh Come All Ye Faithful
O interpretare de excepţie!
Albumul Songs for Christmas, apărut în anul 1962, la casa de discuri Columbia.
Închinarea este un răspuns
Închinarea este răspunsul de laudă al fiinţei noastre lăuntrice pentru tot ceea ce este Dumnezeu, răspuns dat prin atitudinile, acţiunile, gândurile şi cuvintele noastre, pe baza adevărului despre Dumnezeu care ne este revelat de El Însuşi.
John MacArthur
Justificarea prin credinţă
Dumnezeu, în suveranitatea nemărginită a naturii Sale şi în splendoarea dragostei Sale nepătrunse, a luat asupra Lui responsabilitatea nu de a îndreptăţi pe cel neprihănit, ci pe cel vinovat. El a rânduit calea şi mijlocul prin care omul păcătos să poată fi bine primit înaintea Lui: a stabilit un sistem prin care cu toată dreptatea poate trata pe cel păcătos ca şi cum toată viaţa nu ar fi avut nicio vină. Da, îl poate trata ca şi cum pe de-a-ntregul ar fi fost liber de orice păcat. Pe păcătos, El îl socoteşte neprihănit. Domnul Isus a venit în lume să mântuiască pe cei păcătoşi.
Lev Șestov, despre esența pelagianismului
“Ce doreau pelagienii? Un singur lucru: „să reconcilieze” credința cu rațiunea. Dar cum reconcilierea nu putea fi decît iluzorie, ei s-au văzut pînă la urmă constrînși să supună credința rațiunii. Teza lor principală era următoarea: Quod ratio arguit non potest auctoritas vindicare (Ceea ce probează rațiunea nu poate fi revendicat de autoritate sau credință).
Afirmînd acest principiu, pelagienii nu făceau altceva decît să repete concluzia la care ajunsese filosofia grecească sau, mai exact, filosofia comună a umanității care, pentru întîia oară în Europa, s-a aflat în fața dilemei fatale: ce trebuie să facă omul ? Să se încreadă în rațiunea de neclintit ce-i este imanentă și care găsește în ea însăși principiile eterne, sau să recunoască mai presus de ea puterea unei Ființe vii…?”
Lev Șestov, NOAPTEA DIN GRĂDINA GHETSIMANI, Polirom 1995
Repetarea unei rugăciuni îţi poate schimba destinul etern?
Doar Duhul lui Dumnezeu poate produce nașterea spirituală fără de care nimeni nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu. Domnul Isus nu i-a dat lui Nicodim o rugăciune pe care să o repete, nici vreo instrucțiune de genul „cum să te naști din nou”, și cu siguranță că nu a folosit trucuri de manipulare. El a fost preocupat să sublinieze un singur lucru: regenerarea este o lucrare miraculoasă a Duhului lui Dumnezeu.
| Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: “Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; | |
| veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” |
Catehismul cel scurt de la Westminster
Catehismul cel scurt de la Westminster este un document doctrinar esenţial pentru prezbiterienii englezi şi scoţieni, dar şi pentru unii congregaţionalişti şi baptişti (care nu aderă la înţelegerea prezbiteriană cu privire la botez şi organizarea bisericii). Conceput de Adunarea de la Westminster (1643-1649), la care au luat parte 121 de teologi puritani, a fost autorizat, alături de Confesiune şi Catehismul cel lung, de Biserica Scoţiei în iulie 1648.
Puteți descărca acest catehism de aici
Dumnezeu e lângă noi
Dacă Dumnezeu nu e departe de niciunul dintre noi, atunci căutarea noastră e plină de speranță. Dacă eu Îl caut pe Dumnezeu și El nu e departe, atunci sigur Îl voi găsi. Nu trebuie să mă urc în ceruri, nici să mă cobor în adâncuri, căci El e aproape! Ah, să ai doar credință ca să-L vezi și atunci ajungi la EL fără să te miști de pe scaun. Dacă Îl cauți și El te caută sigur, căci altfel nu ți-ar fi venit gândul să-L cauți. Când păcătosul Îl caută pe Dumnezeu, atunci și Dumnezeu caută pe păcătos și ei se vor găsi repede. Oare nu e scris că, dacă Îl cauți Se va lăsa găsit? Căutați pe Dumnezeu până se poate găsi, chemați-L sincer.
Cetate tare-i Dumnezeu
Este Ziua Reformei. Imnul bisericilor protestante, cântat de obicei în această zi, a fost compus de Martin Luther între 1527 și 1529.
Cetate tare-i Dumnezeu
Şi armă-apărătoare!
El ne ajută-n orice greu
Ce-ar vrea să ne doboare.
Cor:
Vrăjmaşul cel bătrân,
Se crede-acum stăpân.
Putere, vicleşug,
El are din belşug.
Cât nu-i poţi da de seamă.
Tăria noastră nu-i deajuns
Şi-am fi răpuşi pe dată;
Dar luptă pentru noi Isus,
El duce lupta toată.
Cor:
Şi-ntrebi tu cine-i El?
El e Emanuel!
E Domnul Sabaot!
Şi Dumnezeu a tot!
El e Biruitorul!
De-ar fi cu draci pământul plin
Ce-ar vrea să ne-nghită,
Nu ne-ndoim cât de puţin
De-această reuşită.
Cor:
Al lumi-acestea prinţ
Scrâşneşte-amar din dinţi;
Dar oricât ar scrâşni,
Nimic n-ar izbuti:
Scriptura-I va răpune.
Să nu se-atingă de „Cuvânt”,
Să-I lase cum e-n Carte!
Cuvântul şi cu Duhul Sfânt
Ne sunt a noastră parte.
Cor:
Şi-atunci să tot lovească
În viaţa pământească
Tiranul inamic,
Noi n-am pierdut nimic,
Căci cerul nou e-al nostru!
Viitorul doctrinelor harului
„Doctrina care este acum respinsă ca fiind teoria decadentă a puritanilor și a calviniștilor va cuceri totuși gândirea omenească și va domni absolut. La fel de sigur cum soarele care apune astă seară va răsări mâine la ora predestinată, tot așa adevărul lui Dumnezeu va străluci cu putere peste întregul pământ”.
Gloria lui Hristos
Nimeni nu va vedea gloria lui Hristos în mod real în cer dacă n-o vede mai întâi într-un mod limitat, prin credință, aici pe pământ.
Tratat despre har, Jonathan Edwards (7)
La începutul capitolului al treilea din al său Tratat despre har, Jonathan Edwards arată că principiul divin sădit în inima celui născut din nou își are originea în întregime în Duhul lui Dumnezeu. Iată un scurt citat:
Dacă admitem fără nicio dificultate că la început Dumnezeu a creat instantaneu întregul univers și i-a dat ființă din nimic, și că fiecare lucru în parte își datorează existența unui act nemijlocit, voluntar și suveran al puterii Celui Atotputernic, de ce ar trebui să considerăm dificilă presupoziția că El este în continuare direct implicat în lucrurile pe care le-a creat sau că Dumnezeu are încă o influență suverană asupra creației Sale?
“Povestea sovietelor”, un medicament recomandat pentru stările de nostalgie
ATENȚIE! IMAGINI ȘOCANTE, INTERZISE COPIILOR!
TVR 1 a difuzat joi, 29 septembrie, de la ora 21.10, un documentar cutremurător, care te poate vindeca de orice simpatii comuniste. Sunt idei și adevăruri istorice despre nazism și comunism pe care abia acum, urmărind filmul realizat de letonul Edvins Snore, le-am înțeles:
- în esență, cele două ideologii nu sunt opuse;
- la instalarea comunismului în state precum Rusia, China, Polonia, aproximativ 10% din populație (intelectuali, profesori universitari, ingineri) au fost exterminate;
- masacrul ucrainienilor prin înfometare, din iarna 1932-1933, dirijat de Stalin și aplicat de trupele NKVD-ului, a avut loc fără vreun protest venit din Occident, unde cerealele din Ucraina au fost exportate;
- tehnicile abominabile de tortură aplicate de naziști în timpul Holocaustului au fost deprinse de oamenii SS-ului din stagiile de instruire făcute în URSS;
- Molotov declara în iunie 1940, după o vizită la Berlin, că a lupta „împotriva nazismului este o adevărată crimă”;
- 10 etnii au fost dispărut aproape complet din Uniunea Sovietică în urma deportărilor în Siberia și a masacrelor de după al Doilea Război Mondial;
- în cele peste 8 decenii de marxism, în URSS au fost uciși peste 27 de milioane de oameni de toate naționalitățile;
- Putin a declarat în urmă cu câțiva ani că prăbușirea imperiului sovietic este cea mai mare catastrofă a secolului al XX-lea;
- este antologică imaginea în care fostul secretar general al NATO, Javier Solana, asistă fără să schițeze vreun gest la declarațiile unui ministru de externe rus, care spune că mass-media din Moscova este controlată de fasciști evrei.
- actualmente, în Rusia, membrii mișcărilor de extremă dreapta comit anual sute de crime.
Iată câteva dintre opiniile exprimate de Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu, după vizionarea documentarului, în cadrul ediției speciale „Adevărata față a comunismului”, moderată de Cătălin Ștefănescu. Gabriel Liiceanu: „Lumea ar trebui să înțeleagă după ce vede acest film cât de periculos este comunismul, dincolo de etapa istorică prin care am trecut… Pe pământ oamenii nu vor trăi niciodată ca în Paradis. A vântura, a trece prin fața ochilor visurile paradiziace ale omenirii, aceasta va genera de fiecare dată crima. De ce? Pentru că cei care vor să instaureze o armonie de tipul acela vor ajunge să ucidă în mod egal muncitori, țărani, în măsura în care aceștia se opun unei astfel de arhitecturi perfecte. Deci nenorocirea cea mai mare, comunismul excită capacitatea de vis pe care o avem cu toții pentru ceva mult mai bun decât putem trăi pe acest pământ. A vrea să trăiești în egalitate, în iubire absolută și în construcția omului nou și perfect înseamnă a pregăti crima pentru cei care nu vor să facă asta, iar alegerea celor care nu vor să facă asta este arbitrară… Oamenii ar trebui să știe că au o răspundere pentru visele lor. Nu ai voie să visezi orice! Iar când ajungi să visezi și să ai posibilitatea de a pune în practică visul tău, răspunderea e totală. De obicei, când angajezi în visul tău popoare întregi, visul tău se termină cu o crimă planetară sau națională! Asta este lecția comunismului: că avem răspunderea pentru visele noastre și pentru ideile noastre!”
Andrei Pleșu: „Comunismul a început prost și n-a făcut decât să-și ducă până la capăt premisele false. Dacă citești texte fondatoare, îți dai seama că… există pagini de un antisemitism vehement (Marx, 1844), există ideea că sunt clase întregi, rase și popoare care trebuie evacuate, pentru că sunt primitive…”
Ce înseamnă să vii la Hristos?
“Duhul Sfânt ne ajută să cugetăm la convingerea că El e Mântuitorul de care avem nevoie. Înstrăinarea de El se schimbă într-o dorință după El și venim la picioarele Lui rugându-L să devină Mântuitorul nostru. Ne apropiem de El. Aceasta este o apropiere a inimii și nu a picioarelor. Căci mulți s-au apropiat de El cu trupul, însă nu au venit la El într-adevăr. Erau lângă El cu corpul, dar între sufletul lor și El stătea păcatul. Puterea din El nu putea intra în ei. Prin venire se înțelege dorință, rugăciune, învoire, încredere, ascultare.”
“Când vei face primul pas spre altar, primele lanțuri din viața ta o să dispară!”
Cum s-a ajuns astăzi ca oameni care trăiesc în cele mai scandaloase păcate să fie considerați de o largă majoritate “creștini născuți din nou”? Cum s-a transformat mântuirea prin har, prin credința în jertfa Domnului Isus, în regenerarea prin decizie? Ce contează mai mult: fidelitatea față de adevărul Sfintei Scripturi sau rezultatele (“deciziile”) obținute în urma predicării? De ce manipularea psihologică și presiunea colectivă au înlocuit expunerea clară și netrunchiată a Evangheliei harului lui Dumnezeu? Aceste întrebări, dar și multe altele își găsesc răspunsul în documentarul următor realizat de Real Truth Matters și Michael Durham. Traducerea: Un mesaj pentru România.
Calvinismul lui Spurgeon și controversa Down-Grade (1)
Vorbind cu editorul publicației Pall Mall Gazette, în iunie 1884, Spurgeon a făcut următoarea afirmație semnificativă: „În teologie mă aflu acolo unde am fost când am început să predic și sunt aproape singur… Chiar și cei care ocupă amvoane baptiste nu predică exact aceleași adevăruri pe care le predic cu. Ei văd lucrurile diferit; și, desigur, predică în felul lor; deși puțini vor nega minunata putere a adevărului, așa cum a fost predicat la Tabernacol, nu este potrivit cu metodele lor; totuși, modul calvinist de a privi lucrurile este cel care face ca predicile mele să fie atât de bine primite în Scoția, Olanda și chiar în Transvaal, unde, recent, un călător și-a exprimat uimirea găsind predicile mele traduse stând alături de Biblia familiei în multe din casele fermierilor din țară. Sunt conștient că predicile mele îi dezgustă pe mulți; n-am ce să le fac.”
Continuarea pe monergism.ro
Ortodoxie și protestantism. Puncte divergente
În ultimele decenii s-au încercat diverse apropieri între creștinismul apusean și ortodoxia răsăriteană. În special după căderea Cortinei de Fier, când misionarii și evangheliștii din spațiul occidental au luat contact cu realitățile și dogmele ortodoxe, s-au publicat diverse lucrări care explică, dintr-o perspectivă protestantă, teologia și practicile creștinismului tradițional din Răsărit.
Mai mult pe monergism.ro
Evanghelia harului lui Dumnezeu
Evanghelia proclamă marele adevăr că izvorul sau obârșia mântuirii noastre, care este harul lui Dumnezeu. „Prin har sunteți mântuiți.” (Efeseni 2:8). Dumnezeu fiind milostiv, păcătoșii sunt iertați, convertiți, spălați și mântuiți. Și aceasta, nu pentru că ar avea merite; ci datorită dragostei fără margini, a bunătății, milei, îndurării și harului lui Dumnezeu. Să privim cu atenție la acest izvor nesecat. Este râul cristalin al apei vieții, care curge din tronul lui Dumnezeu și al Mielului!
Totul prin har
Ca toate celelalte atribute divine, și harul este fără margini. Dumnezeu e plin de dragoste pentru că „Dumnezeu este dragoste”. El e plin de bunătate pentru că e bun. Bunătatea fără margini și dragostea intră în însăși esența Dumnezeirii. Oamenii nu sunt nimiciți, fiindcă „în veci ține îndurarea Lui”; păcătoșii sunt aduși la El și iertați, fiindcă „bunătățile Lui nu s-au sfârșit. “
Cum ni-L imaginăm pe Dumnezeu?
John MacArthur: „Dacă crezi că Dumnezeu este un bătrân cu barbă care șade pe un scaun — imaginea aceasta este inacceptabilă. Idolatria nu începe cu ciocanul sculptorului, ci ea își are originea în gândire. Când ne gândim la Dumnezeu, ce ar trebui să ne imaginam? Absolut nimic. Nicio imagine vizuală a lui Dumnezeu nu este o reprezentare adecvată a gloriei Sale eterne. Poate că acesta este motivul pentru care Dumnezeu este descris ca lumină. Nu este posibil să faci o statuie a luminii.”
Singurul Stăpânitor, Împăratul Împăraților și Domnul domnilor, singurul care are nemurirea, care locuiește într-o lumină de care nu poți să te apropii, pe care niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea și care are cinstea și puterea veșnică! Amin (1 Timotei 6:15,16)
Ce este naşterea din nou?
„Până când Dumnezeu Duhul Sfânt, care «lucrează în noi voința și împlinirea», nu lucrează asupra voinței și conștiinței, nașterea din nou este absolut imposibilă și tot așa este și mântuirea. «Ce!», va zice cineva, «vrei să spui că Dumnezeu mijlocește absolut în mântuirea fiecărui om pentru a-l face să se nască din nou?» Da, așa spun într-adevăr; în mântuirea fiecărei persoane există o manifestare reală a puterii divine, prin care păcătosul mort este adus la viață, păcătosul îndărătnic devine dispus, păcătosul împietrit este sensibilizat și cel care L-a respins pe Dumnezeu și L-a disprețuit pe Hristos este făcut să se arunce la picioarele lui Isus. Trebuie să existe o mijlocire divină, o lucrare divină, o influență divină, căci altfel, orice ai face, fără aceasta ești pierdut – «Căci dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea împărăția lui Dumnezeu»…”
Charles H. Spurgeon
Jean Calvin, Evanghelia după Ioan. Comentarii (Colecția Reforma)
Editura LOGOS continuă în acest al treilea volum din Colecţia Reforma (apărut în iulie 2011) să ofere tuturor doritorilor posibilitatea de a citi, în limba română, scrierile care au stat la baza Reformei. Dacă primele două volume au fost o selecție din scrierile esențiale pentru declanșarea Reformei ale lui Martin Luther, comentariul exegetic al lui Jean Calvin asupra Evangheliei după Ioan ne introduce în gândirea și teologia biblică a acestui reformator.
Un pasionat cercetător al teologiei reformate, Sorin Trifa, a parcurs în mare parte volumul publicat în condiții grafice excelente de Editura Logos și a realizat o recenzie de suflet, insistând asupra comentariului lui Calvin la pasajul din Ioan 6:44-47. Pentru a citi recenzia sa dați clic aici.
Ce înseamnă să fii mântuit?
Mântuit înseamnă să fii scăpat de pedeapsa tuturor păcatelor tale, să fii ajutat să nu cazi în fundul adânc al iadului, să fii salvat pentru totdeauna de întunericul din afară, să fii izbăvit de mânia Celui Preaînalt și de focul cel veșnic.
Profeția lui Naum, capitolul 1 (NTR)
1. O profeţie cu privire la Ninive. Cartea viziunii elkoşitului Naum: 2 „DOMNUL este un Dumnezeu gelos şi răzbunător! DOMNUL se răzbună şi este plin de mânie; DOMNUL se răzbună pe duşmanii Săi şi este mânios pe vrăjmaşii Săi.
Jimmy Swaggart şi talibanismul anticalvinist
La doar 5 ani după acest atac furibund împotriva doctrinelor harului, în 1988, Swaggart este constrâns să mărturisească faptul că a avut relaţii cu o prostituată.
Iată ce scria John MacArthur la scurt timp după acest scandal:
What we learn from the fall of Jimmy Swaggart is the danger of a shallow theology… the danger of a shallow theology in an emotional religion. Young people, true doctrine is the foundation of all proper behavior. True doctrine is the foundation of all proper behavior. That’s why in the epistle to the Romans you have eleven chapters of doctrine, eleven chapters of theology and then you have in chapter 12, “Therefore present your bodies a living sacrifice.” But you can’t even begin to get on with the presentation of your body and godly living until the foundation of doctrine is laid. Somebody asked me months ago when the PTL scandal hit, what I thought was the worst part of that scandal. And my reply was, it was a terrible thing which they did with their bodies, engaging in sexual immorality, but that wasn’t the major scandal. It was a terrible thing what they did with money, taking the money that people sent them and wasting it on their own riotous living and the things that entertained them. That was a scandal. But far beyond what they did with their bodies and far beyond what they did with their money, the scandal of all scandals is what they did with this book because they developed a theology that let them live that way. That’s the scandal. And, young people, don’t ever minimize the position and the place of strong doctrine, it’s what holds everything together. And without it everything is whimsical and emotional and you are led by whatever it is that you feel is right. You look at emotional religion, you look at Charismatic theology, it’s all emotion. Substance isn’t there. They’re concerned with tongues and miracles and healings. And that’s enough for them. And I’ve watched, for example, people who are defrocked out of evangelicalism slide over into the Charismatic Movement and become instantly high profile. And they’re fully accepted because the issue is not doctrine or character. If you’ve had the experience, you’re one of them. That’s how shallow it is. Wrongly dividing the Word of God does not lay a foundation for rightly doing the work of God. Did you get that? Wrongly dividing the Word of God does not lay a foundation for rightly doing the work of God. You never rise above your foundation.
Episodul se repetă în 1991. Replica lui Jimmy Swaggart este, de această dată, următoarea: “The Lord told me it’s flat none of your business.” Există oare vreo legătură între războiul anticalvinist dus de acest “mare” teleevanghelist contemporan şi stilul său de viaţă?
Tratat despre har, Jonathan Edwards (6)
Dragostea unui creștin față de Dumnezeu și dragostea unui creștin față de oameni nu sunt, propriu-zis, două legi distincte în inimă. Cele două sunt în mod cert una și aceeași, constituind un același principiu ce izvorăște către diferite persoane, în conformitate cu ordinea existenței lor. Dumnezeu este prima cauză a tuturor lucrurilor, izvorul și sursa tuturor bunurilor; oamenii își au obârșia în El, având ceva din imaginea Sa, fiind obiecte ale milei Sale. Astfel, primul și supremul obiect al dragostei divine este Însuși Dumnezeu, iar oamenii sunt iubiți fie ca și copii ai lui Dumnezeu, fie ca și creaturi ale Sale – făcute după chipul și asemănarea Sa, obiecte ale milei Sale –, fie înrudiți într-o anumită măsură cu Dumnezeu, fie părtași frumuseții Sale sau, cel puțin, capabili de fericire.
Continuarea pe monergism.ro
