RSS

Arhive pe etichete: Monergism.ro

Nu emoţiile, ci viaţa transformată

„Dacă după emoţiile înalte ale presupusei convertiri nu se vede nicio schimbare remarcabilă într-un om în ce priveşte acele caracteristici rele şi obiceiuri rele care au fost vizibile în el mai înainte, acesta fiind sub dominaţia aceloraşi înclinaţii rele sub care se afla înainte, aceleaşi lucruri părând să-i exprime caracterul; dacă este la fel de egoist şi carnal, de nesimţitor şi de pervers, de necreştin şi de imoral ca întotdeauna, atunci acestea reprezintă un argument mai puternic pentru starea lui decât cele mai strălucitoare poveşti pe care le-a spus vreodată referitor la experienţele lui. Fiindcă în Isus Hristos nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur, nici declaraţiile înălţătoare, nici declaraţiile umile, nici povestirile frumoase, nici cele despre frângere, nu valorează nimic; ci doar a fi o făptură nouă.”

Jonathan Edwards

 
Comentarii închise la Nu emoţiile, ci viaţa transformată

Scris de pe decembrie 8, 2015 în citate

 

Etichete: ,

Creştinul şi Legea

Noul Testament afirmă faptul că, deşi Legea nu este un mijloc de câştigare a neprihănirii, ea rămâne standardul de conduită şi practică neprihănită pentru cei care au fost declaraţi neprihăniţi prin har şi prin credinţă. Chiar Domnul Isus spune în Matei 5:17-18: „Să nu credeţi că am venit să anulez Legea sau Profeţii! Nu am venit să anulez, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu vor trece cerul şi pământul, nici măcar o iotă sau o parte a vreunei litere nu va fi înlăturată din Lege, înainte să se întâmple toate lucrurile.” El a continuat să spună în versetul 19: „Aşa că oricine încalcă una din cele mai mici din aceste porunci şi îi învaţă şi pe alţii să facă la fel va fi numit cel mai mic în împărăţia cerurilor.” Acum, dacă acest pasaj se ocupa de sarcina vădit imposibilă a câştigării neprihănirii cuiva, ai crede că Isus ar fi spus că „acela va fi numit cel mai mic în împărăţia iadului”. Dar Isus vorbeşte aici despre creştini. El vorbeşte despre proprii Săi copii atunci când spune: „Oricare” dintre copii „care încalcă una din cele mai mici din aceste porunci şi îi învaţă şi pe alţii să facă la fel va fi numit cel mai mic în împărăţia cerurilor.” Iarăşi afirm, El ne arată că, deşi Legea nu este mijlocul spre neprihănire, ea rămâne standardul activ după care şi înspre care Duhul lui Dumnezeu îi va conduce pe oamenii pe care El i-a declarat neprihăniţi. Pe acest temei, familiile puritane au acordat atenţie mare centrării experienţei lor săptămânale în jurul păzirii cuvenite a zilei Domnului – o zi din şapte consacrată căutării cu devotament a comuniunii cu Hristos.

Edward A. Hartman

 
Comentarii închise la Creştinul şi Legea

Scris de pe mai 12, 2015 în citate

 

Etichete:

Autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu

Fără autoritatea Cuvântului, predicarea devine o căutare nesfârşită de tematici, de terapii şi de tehnici care câştigă adepţi, promovează toleranţă, militează pentru o cauză sau alină îngrijorări. Raţiunea umană, obiectivele sociale, consensul popular şi convingerile morale personale devin resursele predicatorului lipsit de „convingerea istorică potrivit căreia ceea ce spune Scriptura, spune Dumnezeu. Opiniile şi sentimentele ce determină conţinutul predicării căreia îi lipseşte autoritatea biblică sunt aceleaşi forţe care, într-o cultură schimbată, într-o generaţie viitoare sau într-o inimă rebelă, pot nega validitatea aceloraşi concepte. Predicarea expozitivă evită aceste nisipuri mişcătoare legându-l pe predicator de temelia Cuvântului lui Dumnezeu.

Bryan Chapell

 
Comentarii închise la Autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu

Scris de pe martie 9, 2015 în Articole

 

Etichete:

Păgânismul omului modern

Omul modern este convins că, în ciuda tuturor greşelilor sale „mărunte” – abuzul de alcool, jocul de cărţi, conducerea imprudentă a automobilului, frivolitatea, minciunile sfruntate sau „nevinovate”, escrocheriile în afaceri, lecturile murdare sau orice altceva – el este, în adâncul inimii, în mod esenţial un om bun. Apoi, aşa cum fac păgânii (şi inima omului modern este păgână, să nu ne amăgim în privinţa asta), el şi-L închipuie pe Dumnezeu ca pe o imagine mărită a propriului eu şi îşi închipuie că Dumnezeu împărtăşeşte mulţumirea sa de sine. Gândul despre sine ca fiind o creatură căzută, care nu mai reflectă chipul lui Dumnezeu, un răzvrătit împotriva legii lui Dumnezeu, vinovat şi necurat în faţa lui Dumnezeu, vrednic doar de judecata lui Dumnezeu, nu-i trece niciodată prin minte.

J.I. Packer

 
Comentarii închise la Păgânismul omului modern

Scris de pe noiembrie 24, 2014 în Articole

 

Etichete: ,

Închinarea motivată de frică

Mulţi sunt conduşi de un sentiment de teamă şi se duc la un loc de închinare doar pentru a primi un sentiment de siguranţă. Ei se tem – se tem de bombe, se tem de un alt război mondial, se tem de ceea ce s-ar putea întâmpla – aşa că îmbrăţişează religia exact aşa cum o făceau sărmanii păgâni din vechime, pe care ei îi dispreţuiesc, ca persoanele care se închină lunii ori soarelui, ori stelelor, ori altor lucruri doar din teamă. Ei nu ştiu, dar simt că, în general, religia ar putea să-i ajute, că le poate face bine. Da, poţi îmbrăţişa religia, dar, dacă o faci, aceasta nu înseamnă că te închini lui Dumnezeu.

Martyn Lloyd-Jones

 
Comentarii închise la Închinarea motivată de frică

Scris de pe noiembrie 11, 2014 în Articole

 

Etichete: ,

Pericolul întristării Duhului Sfânt printr-o închinare falsă

„Duhul Sfânt — al treilea Membru glorios al Trinităţii — nu este mai puţin Dumnezeu decât Tatăl sau decât Fiul. Astfel, a-L dezonora pe Duhul înseamnă a-L dezonora pe Dumnezeu Însuşi. A abuza numele Duhului înseamnă să iei în deşert Numele lui Dumnezeu. A pretinde că El este Cel care permite închinarea capricioasă, ciudată şi nebiblică înseamnă să-L tratezi pe Dumnezeu cu dispreţ. A substitui Duhul cu un spectacol înseamnă să te închini lui Dumnezeu într-un mod pe care El îl dezaprobă profund.”

John MacArthur

 
Comentarii închise la Pericolul întristării Duhului Sfânt printr-o închinare falsă

Scris de pe octombrie 11, 2014 în Articole

 

Etichete: ,

Ziua Domnului

Ziua Domnului este deosebit de importantă, fiind o declaraţie a dependenţei totale faţă de Dumnezeu pentru har şi ajutor. Evreul din Vechiul Testament ar fi putut foarte bine să susţină că ar fi avut nevoie de mai mult timp pentru a-şi aduna recolta sau pentru a-şi planta seminţele. Ziua de sabat reprezenta un recul comercial, însă prin respectarea ei, poporul îi spunea lui Dumnezeu că binecuvântarea Lui era mai importantă decât încrederea în sine. În acelaşi fel, astăzi sunt atât de multe lucruri în care creştinii se pot implica pentru a asigura reuşita lucrărilor lor. Ar putea (potrivit gândirii lor) să rezolve atât de multe probleme şi să realizeze atât de mult dacă ar putea rupe puţin timp din această zi. Însă Ziua Domnului reprezintă declaraţia pe care I-o facem lui Dumnezeu că depindem de mila, de puterea şi de ajutorul Lui. Această zi este un act al dedicării care arată încrederea noastră în cele cereşti într-un limbaj mult mai elocvent decât prin cuvinte.

Peter Masters

 
Comentarii închise la Ziua Domnului

Scris de pe august 6, 2014 în citate

 

Etichete: , ,

Greşeli cu privire la convertire

Convertirea nu înseamnă doar legarea depravării cu lanţuri, prin educaţie, legi omeneşti sau prin forţa suferinţei. E ceva prea uşor şi prea des întâlnit să iei educaţia drept har; dar dacă acest lucru ar fi fost de ajuns, cine ar putea fi un om mai bun decât Ioas? Pe când trăia Iehoiada, unchiul lui, el era foarte înaintat în slujba lui Dumnezeu şi a fost chemat să dreagă casa Domnului (2 Împăraţi 12:2,7). Însă aici, în tot acest timp, el nu a dat dovadă decât de o bună educaţie, pentru că atunci când bunul său tutore a fost luat, el dovedeşte că nu a fost decât un lup legat cu lanţuri, şi cade în idolatrie.

Joseph Alleine

 
Comentarii închise la Greşeli cu privire la convertire

Scris de pe august 17, 2013 în Articole

 

Etichete: ,

Predicați întregul adevăr!

Marele nostru obiectiv – a-L glorifica pe Hristos – urmează să fie atins prin câştigarea sufletelor. Noi trebuie să vedem suflete născute din Dumnezeu. Dacă nu vedem, strigătul nostru trebuie să fie cel al Rahelei: „Dă-mi copii, ori mor”. Dacă nu câştigăm suflete, vom plânge ca fermierul care nu vede nicio recoltă; ca pescarul, care se întoarce acasă cu o plasă goală, sau ca vânătorul, care a colindat în van dealurile şi văile. Cuvintele lui Isaia, exprimate cu multe suspine şi gemete, ar trebui să fie şi ale noastre: „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?”. Ambasadorii păcii n-ar trebui să înceteze din plânsul amarnic până când păcătoşii nu plâng pentru păcatele lor. Dacă dorim cu ardoare să-i vedem pe ascultătorii noştri crezând în Domnul Isus, ce trebuie să facem pentru a fi folosiţi de către Dumnezeu obţinerea acestui rezultat?

Charles H. Spurgeon

 
Comentarii închise la Predicați întregul adevăr!

Scris de pe august 9, 2013 în Articole

 

Etichete:

Scopul minunilor

„Isus n-a făcut minuni doar pentru a-i ajuta pe oameni să se simtă mai bine în vremuri de boală sau ca să-şi recapete sănătatea şi capacităţile trupeşti dacă erau paralitici. Domnul nostru ne explică motivul pentru care a făcut minuni. Semnele acelea se făceau pentru ca ei să creadă că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. În Fapte 2:22 apostolii au întărit faptul că Isus Hristos S-a dovedit a fi Mesia trimis de Dumnezeu prin semnele şi minunile pe care le-a făcut.”

Peter Masters

 
Comentarii închise la Scopul minunilor

Scris de pe iulie 24, 2013 în citate

 

Etichete:

Credința devenită superstiție

Unii devin credincioşi de tip „yoyo” sau de tipul „când sus, când jos”, a căror siguranţă şi pace depinde în totalitate de ceea ce văd ei ca intervenţii ale lui Dumnezeu în vieţile lor. Întotdeauna caută mici semne, în loc să îşi găsească odihna în Cuvânt şi în promisiunile lui Dumnezeu. Credinţa lor depinde de aparente coincidenţe şi de mici consolări. Ele vor deveni aproape singurele dovezi ale faptului că mâna lui Dumnezeu este peste ei. Pe nesimţite, credinţa lor începe să semene cu superstiţia.

Peter Masters

 
Comentarii închise la Credința devenită superstiție

Scris de pe mai 13, 2013 în citate

 

Etichete:

Loraine Boettner – Doctrina reformată a predestinării

Doctrina predestinării a ridicat, probabil, cel mai mare val de împotrivire şi a fost mai denaturată decât orice altă învăţătură din Scriptură. Menţionarea ei în prezenţa unora este ca fluturarea proverbialului fanion roşu în faţa unui taur înfuriat; aprinde cele mai cumplite pasiuni ale firii şi stârneşte un torent de calomnii. Chiar dacă oamenii luptă împotriva acestei doctrine, dacă o urăsc sau, poate, o înţeleg greşit, nu avem niciun motiv logic sau raţional să o aruncăm la gunoi. Întrebarea reală şi de cea mai mare importanţă nu este: cum o privesc oamenii, ci: este ea adevărată?

Loraine Boettner

 
Comentarii închise la Loraine Boettner – Doctrina reformată a predestinării

Scris de pe ianuarie 15, 2013 în citate

 

Etichete: ,

Sinodul de la Dort

Multora din ziua de azi li se va părea ciudat faptul că Sinodul de la Dort a respins cele cinci doctrine propuse de către arminieni, deoarece aceste învăţături au dobândit o largă acceptare în biserica modernă. De fapt, ele sunt rareori puse în discuţie în generaţia noastră, însă marea majoritate a teologilor protestanţi din vremea respectivă au avut o concepţie mult diferită asupra acestor probleme. Ei au susţinut faptul că Biblia cuprinde un sistem doctrinar cu totul străin de cel apărat de gruparea arminiană. Mântuirea era concepută de către membrii Sinodului ca lucrarea harului, de la început şi până la sfârşit; ei nu au acceptat sub nicio formă ideea că păcătosul se mântuieşte pe sine sau contribuie în vreun fel la mântuirea lui. Căderea lui Adam a ruinat complet rasa umană; toţi oamenii sunt prin natura lor morţi din punct de vedere spiritual, iar voinţa lor se află în robia păcatului şi a lui Satan. Capacitatea de a crede Evanghelia este ea însăşi un dar al lui Dumnezeu, acordat numai acelora pe care El i-a ales pentru a fi obiecte ale harului Său nemeritat. Nu omul, ci Dumnezeu este Cel ce hotărăşte care dintre păcătoşi va avea parte de milă şi va fi mântuit.

David N. Steele

 
Comentarii închise la Sinodul de la Dort

Scris de pe ianuarie 2, 2013 în citate

 

Etichete:

Oamenii bunelor intenţii

Alţii îşi petrec vremea gândindu-se tot mereu şi neştiind de ce să se apuce. Ei nu fac parte din ceata celor mai răi, dar nici buni nu sunt. Nu slujesc diavolului de-a-dreptul, dar nu slujesc nici lui Dumnezeu. Cu toate că sunt fără lucru, au cele mai bune dorinţe. Şi aşa sunt ei de multă vreme. Dacă ar fi astăzi ceea ce au dorit să fie acum zece ani, alta ar fi starea lor. Dar ei nu înaintează, ci fac parte din acel soi de oameni care mereu iau hotărâri bune, dar se mulţumesc numai cu atât. Aproape că aş dori ca oamenii aceştia să spună lămurit că sunt pierduţi, căci mi-ar plăcea mai bine să spună aşa decât să considere că sunt mântuiţi, fără să creadă în chip serios. Dacă ar recunoaşte că sunt pierduţi, măcar s-ar cutremura, după ce au spus asta. Ei se joacă cu Dumnezeu şi cu veşnicia, cu cerul şi cu iadul. Ei zic mereu: „Vreau, vreau!”, dar voinţa n-ajunge niciodată faptă. Dacă ar lua foc o casă şi tu ai fi în podul acelei case, ar fi o nebunie din partea ta să zici: „Voi fugi când voi avea prilejul, mai pot să aştept puţin, până când flăcările vor fi cuprins şi etajul cel mai de sus. O, nu, cu siguranţă că ai încerca să fugi în cea mare grabă.

Charles Spurgeon

 
Comentarii închise la Oamenii bunelor intenţii

Scris de pe decembrie 29, 2012 în citate

 

Etichete:

Cruzimea ateismului

Ateismul este, fără îndoială, o forţă barbară, deschizând larg uşa în faţa voluptăţii şi violenţei. Aceasta este epoca în care copiii nenăscuţi pot fi omorâţi într-o clipită, când copiii aflaţi în creştere sunt frecvent neglijaţi, în timp ce părinţii îşi distrug căsniciile. Ateismul i-a învăţat pe oameni să dispreţuiască ochiul atotvăzător al lui Dumnezeu. Dacă eliminăm existenţa sau chiar posibilitatea existenţei lui Dumnezeu, oamenii vor merge din rău în mai rău.
Ateismul îi face pe oameni inumani, supuşi poftelor proprii, împingându-i pe mulţi dincolo de capacitatea de a se autocontrola, într-un comportament dezgustător şi josnic. Ateismul este o înşelăciune, este cumplit de scump şi nu aduce nicio consolare. Ateismul nu poate face nimic bun pentru noi, nu poate schimba pe nicio persoană în mai bine, nu poate să îmbunătăţească sau să formeze caracterul. Ateismul este o forţă care nu are nimic decent, înălţător sau ameliorator pentru nimeni.
 
Peter Masters
 
Comentarii închise la Cruzimea ateismului

Scris de pe decembrie 7, 2012 în citate

 

Etichete: ,

Cauzele secundare

Atâţia oameni vorbesc în prezent despre puterile naturii ca şi cum acestea s-ar manifesta independent de Dumnezeu. Dar nu este deloc aşa. În natură există puteri şi legi, dar acestea nu sunt separate de Dumnezeu. Dumnezeu Se află într-o relaţie directă cu ele, le foloseşte, le implementează şi le manipulează; aşa că noi susţinem ambele idei o dată şi în acelaşi timp – realitatea cauzelor secundare, dependenţa lor de Dumnezeu şi controlul Lui asupra lor.

Martyn Lloyd-Jones

 
Comentarii închise la Cauzele secundare

Scris de pe noiembrie 26, 2012 în citate

 

Etichete:

Botezul şi circumcizia

Apostolul Pavel spune că botezul este cu totul diferit de circumcizie şi mult mai bun. Circumcizia le amintea evreilor de privilegiile speciale de a avea Cuvântul lui Dumnezeu, protecţie deosebită şi alte avantaje. În principal, le amintea oamenilor de Avraam şi cum s-a încrezut în Dumnezeu pentru salvare. Textul din Romani 4:5,11 ne arată că scopul principal al circumciziei era acela de a fi un semn sau indicator al credinţei lui Avraam în neprihănirea pe care Dumnezeu avea să i-o ofere. Cu alte cuvinte, era menită să le amintească evreilor că nu puteau fi poporul lui Dumnezeu prin virtutea rasei lor, ci numai prin har, dacă aveau o credinţă precum cea a lui Avraam. Circumcizia nu însemna că erau salvaţi doar datorită faptului că s-au născut evrei. Ea n-a fost niciodată un semn al faptului că fac parte dintre oamenii născuţi din nou şi răscumpăraţi de Dumnezeu. În schimb, botezul este un astfel de semn, deci este cu totul diferit şi mai important decât circumcizia. Cele două trebuie să fie mereu puse în contrast şi nu considerate a fi la fel.

Peter Masters

 
Comentarii închise la Botezul şi circumcizia

Scris de pe noiembrie 13, 2012 în citate

 

Etichete: ,

Rolul Legii lui Dumnezeu

Oamenii au nevoie de har special ca să combată răul pe care Legea îl expune vederii. Până ce nu se stabileşte diagnosticul bolii nu poate fi vorba de tratament. Legea este necesară ca să-i facă pe oameni să-şi vadă starea periculoasă, şi în felul acesta să dorească din toată inima după remediul care se găseşte numai în Hristos. Ca urmare, cuvintele lui Pavel din Romani 3:20 pot să pară foarte simple, dar ele au destulă putere ca să elimine complet „voinţa liberă”. Pavel spune în Romani 7:7: „N-aş fi cunoscut ce înseamnă să pofteşti dacă Legea nu mi-ar fi spus: ‘Nu pofti’”. Aceasta înseamnă că „voinţa liberă” nici măcar nu ştie ce este păcatul! Cum poate atunci „voinţa liberă” să ştie ce este corect sau drept? Şi dacă nu ştie ce este corect, cum se poate strădui să facă ceea ce este corect?

Martin Luther

 
Comentarii închise la Rolul Legii lui Dumnezeu

Scris de pe octombrie 31, 2012 în Articole

 

Etichete: ,

Când loialitatea față de biserică este greşită

Deşi loialitatea faţă de biserica locală este o datorie biblică, există situaţii în care loialitatea nu este potrivită, iar credincioşii ar trebui să plece. Ironia este că unii creştini arată puţină loialitate faţă de biserica lor când Domnul le porunceşte să se lipească de ea şi o loialitate incredibilă când Dumnezeu le spune să plece din ea. A şti când ni se cere loialitate şi când nu, este un aspect crucial al călăuzirii divine. Mii de credincioşi au rămas blocaţi în biserici aparţinând unor denominaţii apostate în care adevărul a fost mult timp luat în derâdere şi compromis, din cauză că au înţeles greşit loialitatea, plasând-o înaintea adevărului.

Peter Masters

 
Comentarii închise la Când loialitatea față de biserică este greşită

Scris de pe octombrie 29, 2012 în citate

 

Etichete:

Moartea lui Hristos

Cred că am auzit pe cineva zicând, „Vrei să înţelegem această ispăşire pe care ai propovăduit-o acum ca fiind un fapt literal?” Zic, cu toată solemnitatea, da. Există în lume multe teorii ale ispăşirii, dar nu pot să văd nicio ispăşire în niciuna din ele, decât în teoria aceasta a substituirii. Mulţi teologi spun că atunci când Hristos a murit a făcut ceva ce I-a dat lui Dumnezeu posibilitatea de a fi neprihănit şi totuşi să socotească neprihănit pe cel nedrept. Care anume este acest lucru, nu ne spun. Ei cred într-o ispăşire făcută pentru toată lumea, însă ispăşirea lor este doar atât. Ei cred că ispăşirea a fost făcută pentru Iuda Iscarioteanul, ca şi pentru Petru; cred că cei osândiţi în iad au fost obiectul sacrificiului lui Isus Hristos, atât cât şi cei mântuiţi în cer; şi cu toate că nu spun acest lucru cu aceste cuvinte, totuşi trebuie să mai creadă, că există o implicaţie dreaptă, şi anume că în cazul mai multora, Hristos a murit degeaba, căci a murit pentru ei toţi, spun ei; însă aşa de ineficientă a fost moartea Lui pentru ei încât măcar că a murit pentru ei, încă sunt osândiţi după aceea. Acum, o aşa ispăşire o dispreţuiesc-o resping.

Poate că voi fi numit antinomianist sau calvinist pentru că propovăduiesc o ispăşire limitată, dar mai degrabă aş crede într-o ispăşire limitată care să fie eficace pentru toţi cei pentru care a fost plănuită, decât o ispăşire universală care să nu fie eficace pentru nimeni, dacă voinţa omului nu ar fi adăugată la ea. Păi, fraţii mei, dacă ispăşirea prin moartea lui Hristos ar fi fost făcută pentru noi doar atât încât după aceea oricine dintre noi ar fi putut să se mântuiască pe sine, ispăşirea lui Hristos n-ar fi meritat un bănuţ, căci nu este niciun om dintre noi care să se poată mântui pe sine; căci dacă am să fiu mântuit prin credinţă, dar această credinţă trebuie să fie propria mea faptă, fără ajutorul Duhului Sfânt, sunt atât de incapabil să mă mântuiesc pe mine prin credinţă la fel cât sunt de incapabil să mă mântuiesc prin fapte bune.

Charles Spurgeon

 
Comentarii închise la Moartea lui Hristos

Scris de pe octombrie 13, 2012 în Articole

 

Etichete:

Precunoaştere sau har suveran?

Dumnezeu nu numai că a ştiut sfârşitul încă de la început, ci l-a şi plănuit, aranjat, predestinat totul încă de la început. Şi, cum cauza provoacă efectul, la fel scopul lui Dumnezeu este fundamentul preştiinţei Sale. Dacă cititorul este un creştin adevărat, el este aşa pentru că Dumnezeu l-a ales în Hristos înainte de întemeierea lumii (Efeseni 1:4), şi a ales nu pentru că El a văzut mai dinainte că tu vei crede, ci doar pentru că I-a făcut plăcere să aleagă: te-a ales în ciuda necredinţei tale fireşti. Aşa stând lucrurile, toată gloria şi slava aparţin numai Lui. Nu ai niciun temei pentru a-ţi asuma vreun credit. Tu ai „crezut prin har (Fapte 18:27), şi aceasta, pentru că însăşi alegerea ta a fost „prin har” (Romani 11:5).

Arthur Pink

 
3 comentarii

Scris de pe octombrie 6, 2012 în citate

 

Etichete:

Hristos Se descoperă la momentul potrivit celor care Îl iubesc

Chiar dacă El nu Se descoperă întotdeauna atunci când ei doresc mai mult, totuşi El Se descoperă când ei au cea mai mare nevoie de El; şi au cel mai mult nevoie de El când ei sunt cel mai jos, când sunt cel mai descurajaţi în duhurile lor, cei mai săraci în ochii lor, ca şi cei mai de jos în starea lor, pe când trec prin suferinţă şi necaz. Umilinţa şi răbdarea în suferinţă pregătesc calea pentru experimentarea arătării lui Hristos. De multe ori, Hristos Îşi rezervă încurajările pentru sufletele leşinate şi consolările cele mai dulci în descoperirile dragostei Sale pentru cei aflaţi în vremurile de cea mai mare suferinţă; în special când vremurile de necazuri sunt pentru Numele Lui, tocmai atunci El este prezent într-un mod atât de îndurător. Ioan a avut viziuni şi revelaţii ale lui Hristos, tocmai atunci când fusese exilat pe insula Patmos pentru Numele lui Hristos. Şi când toţi oamenii l-au părăsit pe Pavel, atunci Domnul a venit la el, a stat lângă el şi l-a întărit!

Thomas Vincent

 
Comentarii închise la Hristos Se descoperă la momentul potrivit celor care Îl iubesc

Scris de pe octombrie 1, 2012 în Articole

 

Etichete: ,

Domnul se uită la inimă

Sunt astăzi locuri de închinare în ţara noastră unde toate lucrurile exterioare ale religiei sunt împlinite cu perfecţiune. Clădirea este frumoasă. Serviciul este frumos. Cântatul este frumos. Stilurile de închinare sunt frumoase. Există totul pentru a mulţumi simţurile. Ochi, şi ureche, şi sentimentalism firesc, toate sunt satisfăcute. Dar în tot acest timp Dumnezeu nu este mulţumit. Un lucru lipseşte, şi dorinţa pentru acel singur lucru strică totul. Care este acel lucru? Este inima! Dumnezeu vede sub tot acest spectacol de suprafaţă, forma religiei noastre, pusă în locul substanţei, iar când vede acest lucru El este nemulţumit. El nu Se uită cu ochi binevoitori nici la clădire, nici la serviciu, nici la pastor, nici la oameni. Dacă nu vede inimi convertite, reînnoite, frânte, pocăite, atunci El nu este mulţumit! Capetele plecate, genunchii plecaţi, amin-urile spuse tare, ochii ridicaţi spre cer, toate, toate nu sunt nimic în ochii lui Dumnezeu fără inimi drepte.

„Când inima este în regulă, Dumnezeu poate privi cu îngăduinţă asupra multor lucruri imperfecte.” Ar putea să existe greşeli în raţionament şi slăbiciuni în practică. Ar putea să existe devieri de la cel mai bun curs în lucrurile exterioare ale religiei. Dar, dacă inima este dreaptă, Dumnezeu este blând în a-ţi arăta care din acestea este greşit. El este milos şi plin de îndurare, şi va ierta multe imperfecţiuni, atunci când vede o inimă credincioasă şi un ochi fixat pe slava Sa.

J.C. Ryle

 
Comentarii închise la Domnul se uită la inimă

Scris de pe septembrie 15, 2012 în Articole

 

Etichete:

Cerul şi slava lui Dumnezeu

Cerul există pentru slava lui Dumnezeu. Dacă întreaga noastră concepţie despre cer va fi otrăvită de egocentrismul nostru, atunci vom avea o perspectivă greşită, izvorâtă doar din ceea ce credeam că am putea să câştigăm noi de aici. Şi acesta este un lucru complet greşit. La una dintre dezbaterile radiofonice, participanţii, nişte personalităţi foarte cunoscute, au fost întrebaţi ce părere au despre cer. Cum e şi firesc, toţi credeau în existenţa cerului şi toţi credeau că vor ajunge acolo. Dar nici măcar unul dintre ei nu a pomenit despre existenţa lui Dumnezeu. Existenţa Lui era irelevantă. Aceeaşi concepţie – de tipul „Ce câştig eu de aici?” – s-ar putea să ne caracterizeze şi pe noi, fără să ne dăm seama.

Edward Donnelly

 
Comentarii închise la Cerul şi slava lui Dumnezeu

Scris de pe august 25, 2012 în Articole

 

Etichete:

O definiţie a închinării

„Închinarea este un act al raţiunii dedicat cunoaşterii măreţiei lui Dumnezeu… Este în acelaşi timp un act al voinţei, prin care sufletul adoră şi cinsteşte maiestatea Lui, este încântată de bunăvoinţa Lui, îmbrăţişează bunătatea Lui… şi îşi îndreaptă toate afecţiunile spre El.”

Stephen Charnock

 
Comentarii închise la O definiţie a închinării

Scris de pe august 4, 2012 în citate

 

Etichete: ,