RSS

Arhive pe etichete: crestin

Precept Austin, instrumente gratuite pentru studiu biblic

preceptaustin.org este ideal pentru cei care nu doresc să caute resurse pentru studiu biblic pe mai multe site-uri.

Comentarii, dicționare, lexicoane, hărți, o adevărată comoară pentru pasionații de studiul Sfintei Scripturi.

Go explore!

Reclame
 
Comentarii închise la Precept Austin, instrumente gratuite pentru studiu biblic

Scris de pe februarie 2, 2011 în Articole

 

Etichete: , ,

Carl F.H. Henry despre alegerea necondiţionată şi libertatea lui Dumnezeu

Fragmentele sunt preluate din capitolul Alegerea: libertatea lui Dumnezeu, al monumentalei lucrări Dumnezeu, revelaţie şi autoritate (vol. 6), tradusă şi editată de Cartea Creştină, Oradea.

Fapt este că Biblia însăşi ne impune tema aceasta a predestinării. Calvin consideră că a ascunde de credincioşi ceea ce spune Scriptura despre predestinarea lor înseamnă a-i înşela (Învăţăturile, Cartea a III, xxi, 3); a ignora doctrina, afirmă el, înseamnă a micşora gloria lui Dumnezeu (ibid., pag. xxi, 1). Chiar şi Emil Brunner insistă că „Alegerea constituie centrul Vechiului şi Noului Testament” (The Christian Doctrine of God, pag. 303).

Isus declară că Tatăl le-a descoperit celor lipsiţi de învăţătură o cunoaştere a Fiului în legătură cu care înţelepţilor li se ascunde faptul că este „buna plăcere” suverană a lui Dumnezeu” (Matei 1126; Luca 10:21). De asemenea, apostolul Pavel descrie voia lui Dumnezeu ca eudokia sau „buna plăcere” divină atât în Efeseni, 1:5-11, unde vorbeşte despre planul divin al răscumpărării, cât şi în Galateni 1:15, unde se referă la chemarea lui apostolică. Dumnezeul cel liber al Bibliei îl leagă pe om de Sine prin alegere divină, o alegere care include revelarea unei răscumpărări atestate scriptural care implică încarnarea, răstignirea şi învierea lui Cristos.

Augustin respinge utilizarea teologică a „sorţii” pentru a desemna voinţa şi puterea Dumnezeului iudeo-creştin; o face din cauza asocierii populare a termenului cu astrologia şi cu alte scheme speculative pentru care universul este doar un mare mecanism lipsit atât de direcţionare divină, cât şi de alegere umană. Punând în opoziţie concepţia păgână despre soartă cu predestinarea şi providenţa divină, Augustin respinge orice concepţie despre lume care neagă credinţa în activitatea divină liberă de creaţie şi de providenţă şi care dizolvă responsabilitatea umană. Dar în loc să preceadă discuţia despre precunoaşterea divină, el preferă să vorbească despre un tip de soartă special (De civitate Dei, V, i; V, ix).

Dacă eliminăm alegerea din Biblie, putem la fel de bine elimina creaţia, sau statutul special al Israelului antic, sau încarnarea Cuvântului, sau existenţa Bisericii ca şi trup al lui Cristos; putem la fel de bine să ne dispensăm şi de poruncile de pe Muntele Sinai şi de Predica de pe Munte ca norme etice.

Alegerea divină a dispărut virtual din manualele recente, fapt care reflectă atât încrederea umanistă predominantă în automântuire, cât şi dezgustul omenirii căzute pentru doctrina suveranităţii divine absolute. Multe tradiţii creştine afirmă acum predestinarea doar pe baza precunoaşterii divine şi văd alegerea divină ca fiind condiţională. Modernismul protestant a abandonat doctrina aceasta cu totul.

În teologia reformată, suveranitatea lui Dumnezeu este temeiul predestinării şi alegerii, iar gloria lui Dumnezeu este scopul suprem al decretelor Lui.

Decretele divine fuzionează într-un singur scop suveran al lui Dumnezeu; planul lui este o unitate cuprinzătoare, ceva despre care Biblia vorbeşte ca despre prothesis (scop, sfat) etern al lui Dumnezeu. Dacă planul lui Dumnezeu ar realiza ceva ce El nu a intenţionat, dacă părţi din el s-ar afla în conflict şi în competiţie, dacă scopul Lui necesită o revizuire constantă, atunci Dumnezeu nu ar fi nici atotînţelept, nici atotputernic.

Se ridică atunci obiecţii împotriva doctrinei că Dumnezeu prestabileşte întregul curs al lumii şi al evenimentelor umane.

Una dintre ele este că prestabilirea divină în sens larg este inconsecventă cu libertatea umană.

Toţi creştinii, indiferent de doctrina alegerii pe care o susţin, insistă că Dumnezeu păstrează responsabilitatea morală a omului şi că alegerea divină nu transformă deloc fiinţele divine în roboţi. Scriptura afirmă că Dumnezeu cunoaşte dinainte acţiunile umane ca aspecte ale planului Său; deşi aceste acţiuni sunt sigure în ceea ce priveşte împlinirea lor viitoare, fiinţele umane sunt totuşi responsabile din punct de vedere etic pentru acţiunile lor (Gen. 50:19 şi urm.; Fapte 2:23; 4:27 şi urm.).

Omul este responsabil pentru alegerile pe care le face chiar dacă natura lui păcătoasă îi restrânge foarte mult sfera alegerilor. Fiinţele umane aleg voluntar să facă ceea ce fac. Faptul că Dumnezeu a prestabilit alegerile umane şi că decretul Lui face ca acţiunile umane să fie sigure nu distruge prin aceasta alegerea umană.

O altă obiecţie la predestinarea divină este argumentul că ea ar face ca Dumnezeu să fie autorul păcatului.

Dar realitatea este că scriitorii inspiraţi care afirmă predestinarea lui Dumnezeu afirmă şi că Dumnezeu nu face răul şi, de fapt, îi repugnă răul şi îl pedepseşte; Legea lui Dumnezeu condamnă întregul păcat. Dumnezeu nu face nimic în dezacord cu perfecţiunile lui; El nu Se tăgăduieşte (2 Tim. 2:13); El nu minte (Evr. 6:18); El nu este ispitit (Iacov 1:13). Puterea lui Dumnezeu nu poate fi despărţită de înţelepciunea şi dreptatea Lui. Şi deşi decretul Lui face să fie sigure nu numai actele bune, ci şi cele rele (Prov. 16:4; Fapte 4:27 şi urm.), Dumnezeu nu este un păcătos (Ps. 92:15; 1 loan 1:5) şi El însuşi nu face acte care să fie păcătoase. Mai mult, Dumnezeu nici măcar nu stimulează dorinţele rele din om.

Certitudinea evenimentelor pe care le decretează Dumnezeu include deopotrivă certitudinea actelor păcătoase şi drepte ale omului, fapt văzut şi din consemnarea în Scriptură a celei mai crude dintre toate faptele, anume răstignirea deliberată de către om a Cristosului lui Dumnezeu: „pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege” (Fapte 2:23). Acest pasaj subliniază atât precunoaşterea divină, cât şi responsabilitatea umană.

O a treia obiecţie la predestinarea divină este pretenţia că ea subminează orice motivaţie sau efort uman.

Dar inerţia spirituală şi apatia evanghelistică nu le sunt caracteristice calviniştilor; de fapt, mulţi calvinişti sunt zeloşi din punct de vedere spiritual şi în ceea ce priveşte evanghelizarea.

Tocmai faptul că Dumnezeu a ales unele persoane stă la baza imperativului divin de a proclama în mod universal vestea bună răscumpărătoare; de asemenea, El ne asigură că unii vor răspunde cu adevărat la predicarea mântuirii.

Numai după primirea lui Isus Cristos ca mântuitor personal poate omul avea siguranţa interioară a alegerii divine. Adevărul acesta explică distincţia pe care unii evanghelici o fac între învăţătura alegerii comunicată credincioşilor, dar nu şi predicarea ei înaintea lumii; celor pierduţi, spun ei, trebuie să li se predice mai degrabă vestea bună a Evangheliei. Desigur, o doctrină a alegerii care epuizează predicarea bucuriei – ca şi cum creştinismul ar fi în principal un mesaj al condamnării – nu este vestea bună biblică. Dar nu există nici un motiv pentru care alegerea nu trebuie predicată şi învăţată, „în Biblie, notează Berkouwer, alegerea… este întotdeauna acordată la melodia unei doxologii. În marele pasaj Romani 9-11, Pavel construieşte un crescendo al jubilării… Este uimirea în faţa felului în care lucrează harul” („Election and Doctrinal Reaction”, pag. 13). Dacă Evanghelia nu se află în centrul proclamării alegerii, ea nu este creştină; cuprins în mesajul nou-testamental al alegerii se găseşte o chemare universală din partea Dumnezeului etern la o comuniune eternă cu El.

Oricât de ascuţit a fost conflictul dintre supralapsarieni şi infralapsarieni, ambele grupe au susţinut suveranitatea lui Dumnezeu şi harul Lui liber. Mai mult, toate grupurile au recunoscut realitatea alegerii divine. Ei nu au dat înfăţişare ideilor sentimentale că Dumnezeu există şi acţionează numai de dragul omului – fie pentru omenire ca întreg, fie pentru fiinţele umane particulare – şi au respins orice gând al automântuirii individuale cu ajutor divin. Astfel de idei ar fi fost detestabile pentru reformatori, la fel ca şi insistenţa umanistă, curentă acum, că omul însuşi este domnul naturii şi al istoriei, şi el trebuie şi poate să se salveze singur.

 
Comentarii închise la Carl F.H. Henry despre alegerea necondiţionată şi libertatea lui Dumnezeu

Scris de pe noiembrie 6, 2010 în Articole

 

Etichete: , , , , , , ,

„Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu?”

O statuie impresionantă (19 m) atrăgea atenţia, până acum câteva luni, călătorilor care treceau prin faţa Solid Rock Church, situată pe Interstate 75, în apropiere de Monroe, Ohio, S.U.A. Statuia îl reprezenta pe Isus cu mâinile şi capul ridicate spre cer, în faţa monumentului fiind întinsă o cruce cu inscripţia bine cunoscută INRI.

La realizarea sculpturii a fost utilizată o armătură de metal, acoperită cu spumă de polistiren şi fibră de sticlă. Costurile acestei „opere de artă” au depăşit 250.000 $, fonduri provenite, în mare parte, din donaţiile membrilor megabisericii mai sus amintite. Proiectul a fost finalizat în septembrie 2004, iar în câţiva ani popularitatea statuii, numite oficial „King of Kings”, a crescut considerabil. Localnicii i-au dat diverse porecle, cele mai multe ironice: „Big Butter Jesus”, „Touchdown Jesus”, „Super Jesus” etc.

În 14 iunie 2010 sculptura a fost lovită de un fulger şi a ars în totalitate.

Acestea sunt faptele! Iată şi o posibilă interpretare:

De ce creştinii americani insistă să prezinte lumii un mântuitor artificial în locul Celui real? Deoarece este mai uşor să construieşti ceva din fibră de sticlă decât să te lepezi de tine însuţi în fiecare zi şi să aduni o moştenite în ceruri. Această statuie reprezintă tot ceea ce este mai greşit în mentalitatea creştinilor din S.UA., care ar cheltui mai degrabă sume obscene de bani pentru a reconstrui un şi mai mare ‘Big Butter Jesus’ pentru a simboliza speranţa în Hristos, decât să îşi trăiască propria viaţă fiind ei înşişi un far de speranţă într-o lume căzută.” (Mark Turney)

În România, înlocuitorii de Isus sunt mult mai numeroşi, deşi, poate, nu la fel de vizibili. Majoritatea celor autointitulaţi urmaşi ai lui Hristos preferă să-şi construiască propria imagine despre Fiul lui Dumnezeu, decât să cerceteze Scriptura şi să creadă într-un Mântuitor viu, real şi atotputernic.

Logosul Întrupat este încă reprezentat ca un copilaş neputincios în braţele mamei Sale. Sau ca un răstignit abandonat la răscruce de drumuri. Sau ca un obiect de poboabă purtat ostentativ, legat de un lanţ gros în jurul gâtului. Sau într-o iconiţă din plastic Made in China atârnată de parbrizul maşinii, cu scopul de a-l apăra de accidente pe taximetristul care înjură la fiecare trei cuvinte.

Cât de diferit este acest Isus de Hristosul glorificat pe care apostolul Ioan l-a văzut în Apocalipsa 1:13-18: Şi, în mijlocul celor şapte sfeşnice, pe Cineva care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare şi încins la piept cu un brâu de aur. Capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului; picioarele Lui erau ca arama aprinsă şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari. În mâna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele când străluceşte în toată puterea lui. Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Cel Viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor…

Nimeni nu Îl poate reprezenta în mod adecvat sau exact printr-o imagine pe Dumnezeul invizibil. Acesta este argumentul pe care Dumnezeu îl foloseşte în Deuteronom 4:15,16. Şi este încă valabil. (Fiindcă n-aţi văzut niciun chip în ziua când v-a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheaţi cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca nu cumva să vă stricaţi şi să vă faceţi un chip cioplit sau o înfăţişare a vreunui idol sau chipul vreunui om sau chipul vreunei femei…).

Cert este că niciun Isus contrafăcut (din plastic, metal, marmură, pânză, hârtie, fibră de sticlă) nu poate rezista nici măcar în faţa unui fulger sau trăsnet, cu atât mai puţin îi poate ajuta pe cei care i se închină. Când aceştia vor sta la judecată înaintea lui Celui Credincios şi Adevărat vor înţelege… Din păcate, va fi prea târziu!

 
Comentarii închise la „Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu?”

Scris de pe septembrie 18, 2010 în Articole

 

Etichete: , , , , ,

Ce este ispăşirea?

O ispăşire este o plată pentru păcat. Noi nu suntem capabili să oferim niciun fel de jertfă lui Dumnezeu care ar satisface dreptatea Lui. Lucrul care face ispăşirea necesară este caracterul lui Dumnezeu care este absolut drept. Dumnezeu este atât de drept încât nu poate trece păcatul cu vederea.

Evanghelia este vestea bună pentru că răspunde celei mai semnificative dileme pe care o fiinţă umană o are. Toţi suntem păcătoşi, nu suntem neprihăniţi, iar Dumnezeu rămâne neschimbat şi pentru eternitate drept şi neprihănit. Cum poate o fiinţă umană decăzută să fie găsită dreaptă în faţa judecăţii unui Dumnezeu sfânt?

Remediul pentru această problemă este găsit în planul etern al Lui Dumnezeu de a asigura o cale de salvare pentru poporul Lui în aşa fel încât păcatele lor să fie acoperite, dar şi dreptatea Lui să fie satisfăcută. Dumnezeu nu-şi negociază neprihănirea. Şi în Evanghelie, aşa cum Pavel declară în Romani, Dumnezeu se revelează pe El Însuşi ca drept şi ca Cel ce îndreptăţeşte pe cei păcătoşi (Romani 3:26 – pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus). Ispăşirea făcută de Domnul Hristos este jertfa perfectă care îl satisface pe Tatăl prin plata păcatelor noastre şi împlinirea dreptăţii divine.

(Prelucrare după R.C. Sproul)

 
Comentarii închise la Ce este ispăşirea?

Scris de pe iulie 9, 2010 în Articole

 

Etichete: , , , ,

Daniel – secretele unui om credincios

Dregătorii de la curtea lui Darius au constatat că exista în Daniel „un duh ales” (Dan. 6:3). Nu este prima oară cînd se observă ceva special în el (Dan.4:18 şi 5:12). Lumea nu vede Duhul lui Dumnezeu, dar îi constată efectele in viaţa credinciosului (Ioan 14:17).

Duhul lui Dumnezeu îi dă putere lui Daniel să rămână credincios; credincioșia este o roadă a Duhului. Orice copil al lui Dumnezeu a primit Duhul Sfînt în ziua convertirii lui. În măsura în care acest Duh are libertate de acţiune în vieţile noastre, poate – în ciuda naturilor noastre instabile, a caracterelor noastre tăioase şi a reacţiilor noastre violente – să facă din noi oameni statornici şi credincioşi.

Mai este ceva care explică credincioșia excepţională a lui Daniel: el este un om al Scripturii. Toată viaţa sa este pătrunsă de Cuvîntul lui Dumnezeu (Col. 3:16). În acest prim an al lui Darius, el citeşte cartea lui Ieremia (Dan. 5:31 şi 6:1) şi descoperă în ea că Dumnezeu a fixat durata captivităţii la 70 de ani (Ier. 25:12-13). Şi acum, această perioada se apropie de sfîrşit (Dan.9:1-3).

Al treilea secret al lui Daniel, o consecinţă a celui de al doilea, este rugăciunea şi postul. El este îndemnat prin studierea Scripturii să mijlocească în favoarea poporului său. Nu găsim aici o dovadă a credincioșiei sale? În ciuda ameninţărilor care apasă asupra sa, el nu caută decît gloria lui Dumnezeu. În afară de aceasta, este de-ajuns să citim cererea din Daniel 9 în contextul capitolului 6 care îi este contemporan, ca să descoperim în ce măsura este dezinteresat profetul.

Dacă vrem să devenim şi să rămînem credincioşi, să dăm la rîndul nostru locul care i se cuvine Cuvîntului lui Dumnezeu în programul nostru zilnic, şi fie ca citirea acestui Cuvânt să ne îndemne la rugăciune!

Rugăciunea regulată nu mântuieşte pe nimeni. Rugăciunea regulată menţine însă permanent un canal de comunicare cu Dumnezeu, cel de la care noi primim mântuirea. Noi nu ne putem permite să întrerupem acest canal de legatură, sub niciun motiv. Acesta este şi secretul biruinţei lui Hristos. Dacă Hristos, care era Fiul lui Dumnezeu, avea o acută nevoie de rugăciune, înseamnă că noi cu atât mai mult.

Daniel are un al patrulea secret; el este plin de speranţă. Dacă el deschide ferestrele în direcţia Ierusalimului (Dan. 6-10) este pentru că întreaga sa fiinţă tinde spre realizarea evenimentelor profeţite, referitoare la Ierusalim. El nu-şi îndreaptă privirile spre Ierusalim aşa cum se întorc musulmanii spre Mecca, sau ca evreii din diaspora care, timp de 19 secole s-au salutat cu cuvintele „la anul în Ierusalim!”. Daniel nu se bucură nu numai de revenirea din captivitate, ci priveşte deja la Mesia (Dan.7:13-14; 9:25), şi speranţa mesianică îl umple atunci cînd se roagă. El nu se întoarce spre un oraş, ci spre Cel care trebuie să Se arate în glorie în acest oraş!

Prelucrare după John H. Alexander, Profetul Daniel, Editura Agape.
 
Comentarii închise la Daniel – secretele unui om credincios

Scris de pe mai 4, 2010 în Articole

 

Etichete: , , , ,

Meditații din cartea profetului Daniel (1)

10 zile de încercare, dar şi de 10 ori mai buni!

Daniel 1:12 Încearcă pe robii tăi zece zile, şi să ni se dea de mâncat zarzavaturi şi apă de băut.

Daniel 1:20 În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere, şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele, care erau în toată împărăţia lui.)

Iată ce îi zice Domnul Bisericii din Smirna: „Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.” (Apocalipsa 2:10)

Nu trebuie să ne temem de suferinţă, de dispreţ, de calomnie, de izolare, de boală, de nelinişte indiferent că vor dura 10 zile, 10 luni sau 10 ani. Dumnezeu ştie. El este suveran. Mai devreme sau mai târziu vom fi invitaţi să gustăm din „bucatele întinate”. Ce vom hotărî? Vom lua loc liniştiţi la masă? Sau vom alege să nu ne conformăm chipului veacului acestuia? Acesta este semnul autenticităţii pentru fiecare copil al lui Dumnezeu: nu se conformează valorilor şi filozofiei de viaţă specifice acelora care sunt nerăscumpărați!

 
Un comentariu

Scris de pe ianuarie 19, 2010 în Articole

 

Etichete: , , , , , , ,

Gao Zhisheng, dispărut în închisorile comuniste din China

Vocea Martirilor anunță că, începând cu jumătatea lunii decembrie 2009, nu se mai ştie nimic concret despre Gao Zhisheng şi că e posibil ca acesta să fi murit în urma torturilor brutale din închisoare. Totuşi, nu există rapoarte confirmate, iar guvernul chinez continuă să refuze orice comentariu despre starea și locul în care Gao se află.

„Este total inacceptabil pentru guvernul chinez să piardă urma propriilor deținuți”, a declarat Bob Fu, preşedintele ChinaAid. „Este absolut clar că el a fost luat cu forţa din locuința sa, în februarie 2009. Aproape un an mai târziu, guvernul chinez declară că nu deține informații despre acest caz.”

Nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace şi avocat al drepturilor creştinilor din China, Gao Zhisheng a fost arestat în urmă cu 11 luni.

Într-un comunicat făcut public înaintea arestării, Zhisheng spune că a fost răpit şi în septembrie 2007, după ce a trimis o scrisoare deschisă membrilor din Congresul S.U.A. El a fost interogat de mai multe ori şi torturat pe o perioadă de peste 50 de zile. “Şocuri electrice au fost puse pe mine… Tot corpul, inima, muşchii au început să tremure incontrolabil“, scrie el. Timp de 13 zile şi nopţi, Zhisheng a fost forţat să stea dezbrăcat, întins pe jos. Torţionarii i-au spus lui Zhisheng că, fără, îndoială, Congresul American “nu contează deloc“.

Dacă vrei să semnezi petiţia pentru eliberarea lui Gao, să trimiţi un mesaj de încurajare familiei sale sau pentru alte motive de rugăciune intră aici.

 
Comentarii închise la Gao Zhisheng, dispărut în închisorile comuniste din China

Scris de pe ianuarie 15, 2010 în Articole

 

Etichete: , , , , , , , ,