RSS

Arhive pe categorii: Articole

180 de ani de la naşterea lui Charles Spurgeon

„Nu este niciun om în ţară ale cărui opinie şi susţinere în asemenea probleme să le stimez mai mult decât pe acelea ale prietenului meu, domnul Spurgeon… Puţini oameni au predicat atât de mult şi atât de bine; şi puţini au îmbinat în mod atât de practic cuvintele şi faptele lor. Îl admir şi îl iubesc profund pentru că nu cred că mai trăieşte altundeva un slujitor mai sincer şi mai simplu al Domnului nostru binecuvântat…”

Contele de Shaftesbury

 
Comentarii închise la 180 de ani de la naşterea lui Charles Spurgeon

Scris de pe iunie 18, 2014 în Articole

 

Hristos nu este doar Mântuitor, ci şi Domn

„Hristos nu este oferit doar ca Mântuitor care să ne scape de iad, ci ca Domn, de asemenea, eliberează de păcat. Deci care este marele obstacol aici care împiedică primirea ofertei? Ei bine, este chiar inima nesinceră, care va separa mântuirea de domnie; va fi preocupată să-şi aibă sufletul mântuit, dar nu păcatul înfrânt, să-L aibă pe Hristos ca Isus, dar nu ca Domn; omul să fie sub protecţia Lui şi totuşi nu sub stăpânirea Lui. În acest caz, omul nu este atât de lipsit de dragoste faţă de păcat cât faţă de iad; nu atât de îndrăgostit de Hristos, cât de beneficiile pe care i le oferă; în timp ce vina lui tânjeşte după mântuirea lui Hristos, poftele lui se împotrivesc domniei lui Hristos.”

Ralph Erskine

 
Comentarii închise la Hristos nu este doar Mântuitor, ci şi Domn

Scris de pe iunie 16, 2014 în Articole

 

Etichete:

Hristos trebuie preţuit mai mult decât oricare dar spiritual

„Hristos trebuie să fie totul în toate darurile Duhului şi în harurile sfinţirii, pentru că… El este Autorul, Susţinătorul şi Cel ce le desăvârşeşte. De aceea să-L lăsăm pe El să aibă întâietate deasupra tuturor, să preţuim fiecare dar şi har de la Dumnezeu şi să considerăm că harul cel mai mic este mai bun decât toate bogăţiile, onorurile, plăcerile şi mângâierile acestei lumi. Dar trebuie să-L preţuim pe Hristos mai mult decât toate darurile şi harurile Sale din noi, pentru că El este viaţa lor, măduva şi substanţa lor. Ce valoare are toată cunoaşterea dacă nu-L cunoaştem pe Dumnezeu în Hristos? 1 Corinteni 13:2: niciuna. Ce valoare are credinţa dacă nu este Hristos obiectul ei? 1 Corinteni 13:2: niciuna.” 

Hanserd Knollys

 
Comentarii închise la Hristos trebuie preţuit mai mult decât oricare dar spiritual

Scris de pe mai 24, 2014 în Articole

 

Dispariţia harului din evanghelie

Ce s-a întâmplat cu harul din evanghelie? El s-a pierdut la studiul biblic al bisericii, când pastorul s-a hotărât să dea membrilor bisericii lui ce doreau în loc de ceea ce aveau nevoie. El s-a pierdut în librăria creştină, undeva între secţiunea cu cărţi de tip „ajută-te singur” şi rafturile pline cu accesorii religioase şi CD-uri de închinare. Şi el s-a pierdut în mintea şi inima noastră când ne-am decis să acceptăm teologia lumească ce se bazează pe realizarea umană şi pe propria noastră contribuţie la mântuire.

James Montgomery Boice

 
Comentarii închise la Dispariţia harului din evanghelie

Scris de pe mai 14, 2014 în Articole

 

Etichete:

„Convertiţi” trişti, deziluzionaţi şi egocentrici

În zilele noastre găsim evanghelişti care apelează la egocentrism pentru a atrage atenţia. Auzim despre evanghelizarea „bazată pe nevoi”, care le oferă fericire celor trişti, companie celor singuri, consiliere celor cu probleme maritale, recreere celor plictisiţi etc. Dacă îi ademenim pe oameni oferindu-le ceea ce îşi doresc, nu trebuie să fim surprinşi să descoperim în final că acei „convertiţi” sunt nişte oameni trişti, deziluzionaţi şi egocentrici.

Peter Masters

 

 
Comentarii închise la „Convertiţi” trişti, deziluzionaţi şi egocentrici

Scris de pe aprilie 29, 2014 în Articole

 
Imagine

Conferinţa „Redescoperirea moştenirii noastre baptiste”, 16-17 mai, Arad

Afis conferinta istorie

 
Comentarii închise la Conferinţa „Redescoperirea moştenirii noastre baptiste”, 16-17 mai, Arad

Scris de pe aprilie 29, 2014 în Articole

 

Etichete: ,

Numai prin har

Cea mai răspândită predică a lumii este: „Fă cât poţi de mult bine, trăieşte o viaţă morală şi Dumnezeu te va mântui.” Dar predicarea evanghelică sună aşa: „Tu eşti un păcătos pierdut, şi nu meriţi de la Dumnezeu decât dizgraţia sa; dacă ar fi să fii mântuit, nu s-ar putea decât printr-un act de har suveran. Dumnezeu ar trebui să-ţi întindă nesilit sceptrul de argint al dragostei Sale, căci tu eşti un ticălos vinovat care merită să fie trimis în fundul iadului. Cele mai bune fapte ale tale sunt atât de pline de păcat încât nu te pot mântui cu niciun chip; harului benevol al lui Dumnezeu datorezi tu toate lucrurile.” Cineva ar putea întreba: „Ah, nu sunt de niciun folos faptele bune?” Faptele dumnezeieşti sunt de folos atunci când sunt dovezi ale mântuirii unui om, dar faptele bune nu mântuie un om şi faptele bune nu influenţează hotărârea lui Dumnezeu de a mântui vreun om, căci dacă ar fi aşa, atunci mântuirea ar fi chestiune de datorie şi nu de har. Domnul a declarat în Cuvântul Său în repetate rânduri: „Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2:9); „Prin faptele Legii nu va fi nimeni îndreptăţit” (Galateni 2:16).

Charles Haddon Spuregon

 
Comentarii închise la Numai prin har

Scris de pe aprilie 7, 2014 în Articole, citate

 

Etichete: ,

Închinarea greșită

Trebuie să remarcăm însă că „icoana” este interzisă în aceeaşi măsură ca şi „chipul cioplit”. În felul acesta este contestată încrederea prostească a creştinilor greci. Ei consideră că sunt cu totul nevinovaţi dacă nu fac sculpturi care să-L reprezinte pe Dumnezeu, deşi acceptă de-a valma picturile mai mult decât oricare altă naţiune. Însă Domnul interzice nu doar să I se cioplească o statuie de către un sculptor, ci şi portretele făcute de alţi meşteri, căci prin ele El este reprezentat în mod fals, aducându-se o insultă la adresa maiestăţii Sale.

Jean Calvin

 
Comentarii închise la Închinarea greșită

Scris de pe martie 16, 2014 în Articole

 

Etichete:

Supremaţia Cuvântului lui Dumnezeu

Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie, cu siguranţă, regula noastră în orice probleme, fiind cu mult deasupra raţiunii şi ideilor noastre.

Jonathan Edwards

 
Comentarii închise la Supremaţia Cuvântului lui Dumnezeu

Scris de pe februarie 5, 2014 în Articole

 

Etichete:

Ce este Evanghelia?

„Datând încă din vremea Bisericii primare, cel puţin de la Hrisostom, viguroasa doctrină a liberului-arbitru a fost îmbrăţişată de Biserica răsăriteană. Aceasta plasează ortodoxia mai departe de reformaţi decât este Roma. Cu siguranţă, aici se află motivul celei mai mari divizări religioase. Concepţia răsăriteană despre mântuire ca deificare, având înfrângerea morţii în centru, contrastează cu abordarea mai legală şi mai forensică a Bisericii de Apus, cu accentul plasat pe lege şi har, ispăşire pentru păcat şi justificare. Totuşi, aceşti factori particulari sunt toţi aspecte ale mântuirii. Chestiunea aici este dată de echilibrul dintre ei. Cu toate acestea, subiectul cântăririi între har şi voinţa umană este mult cuprinzător. De aici decurg păreri diferite despre extinderea păcatului uman, şi astfel despre mărimea lucrării de mântuire pe care a făcut-o Hristos. întrebarea: „Ce este Evanghelia?” este una absolut crucială. Răspunsul dat de Biserica reformată, de Roma şi de ortodoxie diferă în mod esenţial.” (Robert Letham)

 
Comentarii închise la Ce este Evanghelia?

Scris de pe octombrie 16, 2013 în Articole

 

William Perkins, despre convertire

William Perkins (1558-1602) a fost un părinte spiritual foarte influent printre puritani şi, cu siguranţă, cel mai citit şi imitat predicator al timpului său. Convertit la Cambridge, el a rămas în oraşul universitar ca predicator parohial şi lector la universitate. S-a spus cândva despre Perkins că, în timp ce unii predicatori greşeau prin faptul că predicau doar Evanghelia, fără Lege, el predica toată Legea şi toată Evanghelia. Un om atât de admirat pentru stilul său persuasiv şi pentru modul remarcabil în care a fost folosit de Dumnezeu a devenit în mod inevitabil un învăţător model al multora.

De aici

 
Comentarii închise la William Perkins, despre convertire

Scris de pe septembrie 2, 2013 în Articole

 

Greşeli cu privire la convertire

Convertirea nu înseamnă doar legarea depravării cu lanţuri, prin educaţie, legi omeneşti sau prin forţa suferinţei. E ceva prea uşor şi prea des întâlnit să iei educaţia drept har; dar dacă acest lucru ar fi fost de ajuns, cine ar putea fi un om mai bun decât Ioas? Pe când trăia Iehoiada, unchiul lui, el era foarte înaintat în slujba lui Dumnezeu şi a fost chemat să dreagă casa Domnului (2 Împăraţi 12:2,7). Însă aici, în tot acest timp, el nu a dat dovadă decât de o bună educaţie, pentru că atunci când bunul său tutore a fost luat, el dovedeşte că nu a fost decât un lup legat cu lanţuri, şi cade în idolatrie.

Joseph Alleine

 
Comentarii închise la Greşeli cu privire la convertire

Scris de pe august 17, 2013 în Articole

 

Etichete: ,

Predicați întregul adevăr!

Marele nostru obiectiv – a-L glorifica pe Hristos – urmează să fie atins prin câştigarea sufletelor. Noi trebuie să vedem suflete născute din Dumnezeu. Dacă nu vedem, strigătul nostru trebuie să fie cel al Rahelei: „Dă-mi copii, ori mor”. Dacă nu câştigăm suflete, vom plânge ca fermierul care nu vede nicio recoltă; ca pescarul, care se întoarce acasă cu o plasă goală, sau ca vânătorul, care a colindat în van dealurile şi văile. Cuvintele lui Isaia, exprimate cu multe suspine şi gemete, ar trebui să fie şi ale noastre: „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?”. Ambasadorii păcii n-ar trebui să înceteze din plânsul amarnic până când păcătoşii nu plâng pentru păcatele lor. Dacă dorim cu ardoare să-i vedem pe ascultătorii noştri crezând în Domnul Isus, ce trebuie să facem pentru a fi folosiţi de către Dumnezeu obţinerea acestui rezultat?

Charles H. Spurgeon

 
Comentarii închise la Predicați întregul adevăr!

Scris de pe august 9, 2013 în Articole

 

Etichete:

Despre continuaţionism şi cesaţionism

Continuaţionismul este învăţătura potrivit căreia darurile miraculoase (cel puţin unele dintre ele) presupuse şi descrise în Biblie ar trebui să continue a exista în biserică şi, de fapt, continuă să fie date bisericii. Cuvintele din paranteza de mai sus trebuie cu grijă remarcate. Uneori – şi în unele din formele lui populare – continuaţionismul (şi continuaţioniştii) învaţă că nu mai există apostoli ai lui Hristos astăzi. De obicei, însă, ei cred că profeţii, vorbitorii în limbi şi făcătorii de miracol continuă să fie daţi de către Hristos bisericii Sale.

Cesaţionismul este opusul continuaţionismului. El învaţă că toate darurile miraculoase au încetat să-i mai fie date astăzi bisericii. Aceasta nu înseamnă că astăzi Dumnezeu nu face niciodată miracole sau lucrări supranaturale în lume. Darurile miraculoase, pe de-o parte, şi miracolele, pe de alta, sunt distincte. Biblia învaţă încetarea darurilor miraculoase, dar nu a tuturor miracolelor. Dumnezeu nu S-a exclus singur din lume când ultimul apostol al lui Hristos a murit sau când ultima carte din canonul Scripturii a fost scrisă. El este absolut capabil să facă minuni în lume şi ocazional El le face. Acest lucru, însă, este diferit de a spune că El încă mai dă daruri miraculoase – oameni dăruiţi miraculos – bisericii. (…)

Samuel E. Waldron

 
Comentarii închise la Despre continuaţionism şi cesaţionism

Scris de pe iunie 14, 2013 în Articole

 

Adevărata bogăție

Un om ar putea fi foarte sărac în lucrurile materiale. Dacă omul acesta cunoaşte harul lui Dumnezeu, el este bogat în lucrurile spirituale. S-ar putea ca numele unui om să nu fie trecut în cărţile de istorie ale acestei lumi, dar numele credinciosului a fost trecut în cartea lui Dumnezeu înainte de veşnicii. Omul care crede lucrul acesta va avea putere în clipa când va trebui să lupte bătălia Domnului. Oamenii care cred în harul gratuit al lui Dumnezeu au încredere. Nu le este frică. Cunosc ceea ce cred. Până şi copiii noştri care sunt învăţaţi cu doctrinele harului cunosc mai mult decât mulţi oameni adulţi. Mulţi oameni nu ştiu ce cred, pentru că aud predici care nu-i învaţă cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă un om acceptă doctrinele harului, acesta va şti să le păzească. Doctrinele acestea îi vor fi dragi şi el va fi întotdeauna pregătit să moară pentru adevărul pe care-l crede.

Charles Spurgeon

 
Comentarii închise la Adevărata bogăție

Scris de pe februarie 23, 2013 în Articole

 

Iubirea lui Hristos

Binecuvântaţi am fi dacă am putea stăpâni acea comoară nepreţuită, iubirea lui Hristos; sau, mai bine zis, dacă ne-am lăsa stăpâniţi şi subjugaţi de iubirea lui Hristos, în aşa fel încât Hristos să fie toate pentru noi şi toate celelalte lucruri să fie nimicurile noastre, şi gunoiul desfătărilor noastre.

Samuel Rutherford

 
Comentarii închise la Iubirea lui Hristos

Scris de pe februarie 9, 2013 în Articole

 

Natura primului păcat

Problema fiinţelor umane este dorinţa de a lua locul lui Dumnezeu, de a trăi mai degrabă pentru slava noastră decât pentru slava Lui. Păcatul nostru este, în esenţa lui, dorinţa perversă de a trăi pentru sine, şi nu pentru Dumnezeu, acesta fiind motivul pentru care avem nevoie de mântuire. Suntem păcătoşii care nu dorim şi nu putem să-L slăvim pe Dumnezeu până când El nu ne mântuieşte.

Philip Ryken

 
Comentarii închise la Natura primului păcat

Scris de pe ianuarie 12, 2013 în Articole

 

Vechea Evanghelie

Vechea Evanghelie expune nevoia pe care o are omul de Hristos, ea insistă că, fără o înnoire a inimii lor, păcătoşii nu au capacitatea de a asculta de chemarea evanghelică. Pe de altă parte, declarând puterea pe care o are Hristos de a mântui, vechea Evanghelie îl proclamă pe Hristos ca Autor şi Agent principal al convertirii. Cu ajutorul acţiunii Duhului Sfânt, atunci când răsună Evanghelia, El înnoieşte inimile şi îi atrage pe oameni la Sine.

Vechea Evanghelie anunţă nu numai că oamenii trebuie să vină la Hristos pentru a fi mântuiţi, ci şi că ei nu pot să vină dacă nu-i atrage la Sine însuşi Hristos. Mesajul ei se străduieşte să distrugă orice încredere pe care o are omul în sine, pentru a-i convinge pe păcătoşi că mântuirea lor este în întregime în afara mâinilor lor. O asemenea convingere îi urmăreşte până la o disperare faţă de ei înşişi şi îi îndeamnă să depindă exclusiv de harul minunat al unui Mântuitor suveran nu numai pentru îndreptăţirea lor, ci şi pentru credinţa lor.

J.I. Packer

 
Comentarii închise la Vechea Evanghelie

Scris de pe decembrie 15, 2012 în Articole

 

Rolul Legii lui Dumnezeu

Oamenii au nevoie de har special ca să combată răul pe care Legea îl expune vederii. Până ce nu se stabileşte diagnosticul bolii nu poate fi vorba de tratament. Legea este necesară ca să-i facă pe oameni să-şi vadă starea periculoasă, şi în felul acesta să dorească din toată inima după remediul care se găseşte numai în Hristos. Ca urmare, cuvintele lui Pavel din Romani 3:20 pot să pară foarte simple, dar ele au destulă putere ca să elimine complet „voinţa liberă”. Pavel spune în Romani 7:7: „N-aş fi cunoscut ce înseamnă să pofteşti dacă Legea nu mi-ar fi spus: ‘Nu pofti’”. Aceasta înseamnă că „voinţa liberă” nici măcar nu ştie ce este păcatul! Cum poate atunci „voinţa liberă” să ştie ce este corect sau drept? Şi dacă nu ştie ce este corect, cum se poate strădui să facă ceea ce este corect?

Martin Luther

 
Comentarii închise la Rolul Legii lui Dumnezeu

Scris de pe octombrie 31, 2012 în Articole

 

Etichete: ,

Moartea lui Hristos

Cred că am auzit pe cineva zicând, „Vrei să înţelegem această ispăşire pe care ai propovăduit-o acum ca fiind un fapt literal?” Zic, cu toată solemnitatea, da. Există în lume multe teorii ale ispăşirii, dar nu pot să văd nicio ispăşire în niciuna din ele, decât în teoria aceasta a substituirii. Mulţi teologi spun că atunci când Hristos a murit a făcut ceva ce I-a dat lui Dumnezeu posibilitatea de a fi neprihănit şi totuşi să socotească neprihănit pe cel nedrept. Care anume este acest lucru, nu ne spun. Ei cred într-o ispăşire făcută pentru toată lumea, însă ispăşirea lor este doar atât. Ei cred că ispăşirea a fost făcută pentru Iuda Iscarioteanul, ca şi pentru Petru; cred că cei osândiţi în iad au fost obiectul sacrificiului lui Isus Hristos, atât cât şi cei mântuiţi în cer; şi cu toate că nu spun acest lucru cu aceste cuvinte, totuşi trebuie să mai creadă, că există o implicaţie dreaptă, şi anume că în cazul mai multora, Hristos a murit degeaba, căci a murit pentru ei toţi, spun ei; însă aşa de ineficientă a fost moartea Lui pentru ei încât măcar că a murit pentru ei, încă sunt osândiţi după aceea. Acum, o aşa ispăşire o dispreţuiesc-o resping.

Poate că voi fi numit antinomianist sau calvinist pentru că propovăduiesc o ispăşire limitată, dar mai degrabă aş crede într-o ispăşire limitată care să fie eficace pentru toţi cei pentru care a fost plănuită, decât o ispăşire universală care să nu fie eficace pentru nimeni, dacă voinţa omului nu ar fi adăugată la ea. Păi, fraţii mei, dacă ispăşirea prin moartea lui Hristos ar fi fost făcută pentru noi doar atât încât după aceea oricine dintre noi ar fi putut să se mântuiască pe sine, ispăşirea lui Hristos n-ar fi meritat un bănuţ, căci nu este niciun om dintre noi care să se poată mântui pe sine; căci dacă am să fiu mântuit prin credinţă, dar această credinţă trebuie să fie propria mea faptă, fără ajutorul Duhului Sfânt, sunt atât de incapabil să mă mântuiesc pe mine prin credinţă la fel cât sunt de incapabil să mă mântuiesc prin fapte bune.

Charles Spurgeon

 
Comentarii închise la Moartea lui Hristos

Scris de pe octombrie 13, 2012 în Articole

 

Etichete:

Hristos Se descoperă la momentul potrivit celor care Îl iubesc

Chiar dacă El nu Se descoperă întotdeauna atunci când ei doresc mai mult, totuşi El Se descoperă când ei au cea mai mare nevoie de El; şi au cel mai mult nevoie de El când ei sunt cel mai jos, când sunt cel mai descurajaţi în duhurile lor, cei mai săraci în ochii lor, ca şi cei mai de jos în starea lor, pe când trec prin suferinţă şi necaz. Umilinţa şi răbdarea în suferinţă pregătesc calea pentru experimentarea arătării lui Hristos. De multe ori, Hristos Îşi rezervă încurajările pentru sufletele leşinate şi consolările cele mai dulci în descoperirile dragostei Sale pentru cei aflaţi în vremurile de cea mai mare suferinţă; în special când vremurile de necazuri sunt pentru Numele Lui, tocmai atunci El este prezent într-un mod atât de îndurător. Ioan a avut viziuni şi revelaţii ale lui Hristos, tocmai atunci când fusese exilat pe insula Patmos pentru Numele lui Hristos. Şi când toţi oamenii l-au părăsit pe Pavel, atunci Domnul a venit la el, a stat lângă el şi l-a întărit!

Thomas Vincent

 
Comentarii închise la Hristos Se descoperă la momentul potrivit celor care Îl iubesc

Scris de pe octombrie 1, 2012 în Articole

 

Etichete: ,

O examinare a sistemului invitaţiilor în evanghelizare

„Pentru a reduce sentimentul şocului pe care unii l-ar putea simţi, aş aminti acestora că pentru mai bine de 1800 ani, Duhul Sfânt Şi-a împlinit cu succes lucrarea de mântuire a păcătoşilor fără această metodă. Numai de la lucrarea lui Charles Finney (1792-1875) «chemările în faţă» ca metodă organizată a căpătat trecere cu adevărat”. Chiar şi aşa, până aproape de sfârşitul secolului al XIX-lea, a existat multă opoziţie la adresa acestui sistem. Astăzi este acceptat ca şi cum ar fi fost utilizat de Isus şi de Pavel. Te previn – mulţi te vor considera ca non-evanghelistic chiar şi dacă numai vei pune sub semnul întrebării validitatea acestui sistem, cu atât mai mult când nu o vei mai lua în considerare ca metodă de a aduce oamenii la Hristos”.

Eroll Hulse

 
Comentarii închise la O examinare a sistemului invitaţiilor în evanghelizare

Scris de pe septembrie 27, 2012 în Articole

 

Domnul se uită la inimă

Sunt astăzi locuri de închinare în ţara noastră unde toate lucrurile exterioare ale religiei sunt împlinite cu perfecţiune. Clădirea este frumoasă. Serviciul este frumos. Cântatul este frumos. Stilurile de închinare sunt frumoase. Există totul pentru a mulţumi simţurile. Ochi, şi ureche, şi sentimentalism firesc, toate sunt satisfăcute. Dar în tot acest timp Dumnezeu nu este mulţumit. Un lucru lipseşte, şi dorinţa pentru acel singur lucru strică totul. Care este acel lucru? Este inima! Dumnezeu vede sub tot acest spectacol de suprafaţă, forma religiei noastre, pusă în locul substanţei, iar când vede acest lucru El este nemulţumit. El nu Se uită cu ochi binevoitori nici la clădire, nici la serviciu, nici la pastor, nici la oameni. Dacă nu vede inimi convertite, reînnoite, frânte, pocăite, atunci El nu este mulţumit! Capetele plecate, genunchii plecaţi, amin-urile spuse tare, ochii ridicaţi spre cer, toate, toate nu sunt nimic în ochii lui Dumnezeu fără inimi drepte.

„Când inima este în regulă, Dumnezeu poate privi cu îngăduinţă asupra multor lucruri imperfecte.” Ar putea să existe greşeli în raţionament şi slăbiciuni în practică. Ar putea să existe devieri de la cel mai bun curs în lucrurile exterioare ale religiei. Dar, dacă inima este dreaptă, Dumnezeu este blând în a-ţi arăta care din acestea este greşit. El este milos şi plin de îndurare, şi va ierta multe imperfecţiuni, atunci când vede o inimă credincioasă şi un ochi fixat pe slava Sa.

J.C. Ryle

 
Comentarii închise la Domnul se uită la inimă

Scris de pe septembrie 15, 2012 în Articole

 

Etichete:

Creştinism de faţadă

Nimeni nu pare să devină atât de împietrit ca cei care, în mod continuu, repetă cuvinte sfinte şi mânuiesc lucruri sfinte, în timp ce inimile lor aleargă după păcat şi după lume. Lideri ai societăţii noastre, care merg la biserică doar pentru aparenţe, pentru a-i face pe toţi să creadă că ei sunt religioşi – taţi care au un timp formal de rugăciune cu familia, pentru a păstra aparenţe bune în căminele lor – pastori neconvertiţi, care în fiecare săptămână citesc rugăciuni şi lecţii din Scriptură, lucruri în care nu simt nici interes real – membri neconvertiţi în biserică, care recită constant răspunsuri şi spun „Amin” fără să simtă ceea ce spun – cântăreţi neconvertiţi, care cântă în fiecare duminică cele mai spirituale imnuri, doar pentru că au voci bune, în timp ce afecţiunea lor este în totalitate pentru lucruri pământeşti – toţi, toţi, toţi sunt într-un pericol foarte mare. Ei îşi împietresc gradual inimile, şi usucă pielea conştiinţei lor. Dacă îţi iubeşti propriul suflet, fereşte-te de formalism.

J.C. Ryle

 
Comentarii închise la Creştinism de faţadă

Scris de pe septembrie 11, 2012 în Articole

 

Incapacitatea de a vedea gloria lui Hristos

Pentru necredincioşi, Hristos este „o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere”. Ei nu pot vedea şi nici nu vor vedea gloria voinţei infinite a lui Hristos de a Se umili pe Sine ca să ia asupra Lui natura noastră. Ei nici nu doresc să vadă această glorie. Ei o urăsc şi o dispreţuiesc. Pentru ei, aceasta este o ofensă. Acesta este motivul pentru care ei nu acceptă că Isus Hristos este Dumnezeu şi nu recunosc că El S-a umilit pe Sine de dragul nostru. Ei susţin că El a fost un simplu om şi că singura Lui glorie a fost aceea de a fi fost om. Dar prin asemenea opinii, ei scot, în evidenţă puterea întunericului şi a necredinţei care lucrează atât de eficient în mintea multor oameni. Aceştia cred că e absurd să spui că o singură persoană poate fi şi om şi Dumnezeu. Aşa că nu văd nicio glorie în Hristos şi, ca urmare, nu-şi caută mântuirea, nici siguranţa în El.

John Owen

 
Comentarii închise la Incapacitatea de a vedea gloria lui Hristos

Scris de pe septembrie 1, 2012 în Articole