RSS

Charles Spurgeon, despre tristeţea din cer

13 Feb

„A good man was once preaching that there were harps and crowns in heaven for all his congregation; and then he wound up in a most solemn manner: „My dear friends, there are many for whom these things are prepared who will not get there.” In fact, he made such a pitiful tale, as indeed he might do; but I tell you who he ought to have wept for—he ought to have wept for the angels of heaven and all the saints, because that would spoil heaven thoroughly.

You know when you meet at Christmas, if you have lost your brother David and his seat is empty, you say: „Well, we always enjoyed Christmas, but there is a drawback to it now—poor David is dead and buried!” Think of the angels saying: „Ah! this is a beautiful heaven, but we don’t like to see all those crowns up there with cobwebs on; we cannot endure that uninhabited street: we cannot behold yon empty thrones.” And then, poor souls, they might begin talking to one another, and say, „we are none of us safe here for the promise was—”I give unto my sheep eternal life,” and there is a lot of them in hell that God gave eternal life to; there is a number that Christ shed his blood for burning in the pit, and if they may be sent there, so may we. If we cannot trust one promise we cannot another.” So heaven would lose its foundation, and fall. Away with your nonsensical gospel! God gives us a safe and solid one, built on covenant doings and covenant relationship, on eternal purposes and sure fulfillments.”

„Un om bun predica odată că în ceruri erau harfe şi coroane pentru toată adunarea sa; şi apoi spunea în cea mai solemnă manieră: „Dragi prieteni, sunt mulţi pentru care au fost pregătite aceste lucruri, dar care nu vor ajunge acolo.” De fapt, el a născocit cea mai tristă poveste pe care o putea născoci; dar vă spun pentru cine ar fi trebuit el să plângă – ar fi trebuit să plângă pentru îngerii din ceruri şi pentru toţi sfinţii, fiindcă ce a spus el ar strica cerul în întregime.

Ştiţi că atunci când vă întâlniţi împreună cu toată familia, dacă aţi pierdut un frate, iar locul său este gol spuneţi: „Noi întotdeauna ne-am bucurat de aceste întruniri familiale, dar cineva lipseşte acum – sărmanul de el, nu mai este printre noi!” Gândiţi-vă că îngerii ar spune: „Ah, cerul este minunat, dar nu ne place să vedem acolo toate acele coroane acoperite cu pânze de păianjen; nu putem suporta acea stradă nelocuită; nu putem privi acele tronuri goale.” Iar apoi, sfinţii ar putea începe să vorbească între ei şi să spună „niciunul dintre noi nu este în siguranţă aici, fiindcă promisiunea a fost – „Eu dau oilor Mele viaţa veşnică”, şi mulţi din cei cărora Dumnezeu le-a dat viaţa vesnică sunt in iad; există un număr pentru care Hristos şi-a dat viaţa pentru ca ei să nu ardă în adânc, iar dacă ei pot fi trimişi acolo, atunci şi nouă ni se poate întâmpla la fel. Dacă nu ne putem încrede într-o promisiune, nu ne putem încrede nici în cealaltă.” Şi aşa, cerul şi-ar pierde temelia şi ar cădea. Pleacă de aici cu evanghelia ta fără sens! Dumnezeu ne dă o Evanghelie sigură şi solidă, clădită pe faptele şi relaţia legământului, pe scopuri veşnice şi împliniri sigure.”

Întreaga predică o găsiţi AICI sau AICI!

 
Comentariile sunt închise pentru Charles Spurgeon, despre tristeţea din cer

Scris de pe Februarie 13, 2011 în Articole

 

Etichete: , ,

Comentariile nu sunt permise.

 
%d blogeri au apreciat asta: