RSS

Depinde de voinţa ta! Oare?

09 Feb

Într-o seară de duminică, acum vreo doi ani, am auzit această poezie a lui Traian Dorz citită de un bătrân foarte convins de adevărul teologic profund pe care versul refren îl exprimă: (TOTUL) DEPINDE DE VOINŢA TA!

Nimic nu-i trecător ca viaţa
Şi nici mai veşnic decât ea
Poţi ori s-o pierzi, ori poţi s-o mântui
Depinde de voinţa ta.

Nimic mai trecător ca viaţa,
Dar nici mai veşnic decât ea
Poţi să traieşti în har sau flăcări:
Depinde de voinţa ta.

Nimic nu-i mai amar ca viaţa,
Dar nici mai dulce decât ea
Poţi face-n ea, ori rău, ori bine:
Depinde de voinţa ta.

Nimic nu-i mai înalt ca viaţa,
Dar nici mai josnic decât ea
Poţi fi înger, poţi fi demon:
Depinde de voinţa ta.

Iar, de la clipa morţii tale,
În veci de veci şi-n veci vei sta
Ori cu Hristos, ori cu Satana:
Depinde de voinţa ta.

Versurile redau cât se poate de clar convingerea unei majorităţi zdrobitoare a creştinilor (de toate confesiunile) din România: factorul determinant, elementul-cheie în mântuire este voinţa umană. Nu voi susţine şi nici nu voi încerca să contrazic această poziţie teologică. Am doar câteva întrebări cărora nu le găsesc un răspuns care să mă mulţumească. Poate mă va călăuzi cineva!

1. Cum poate un om mort spiritual, înrobit de păcat şi avându-L ca stăpân al vieţii pe diavolul să-şi exercite voinţa liberă pentru a-L accepta pe Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor? (Efeseni 2:1-3 Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.)

2. De ce unii oamenii se întorc la Dumnezeu, iar alţii resping Evanghelia? Au cei dintâi voinţa mai liberă decât ceilalţi?

3. Care ar putea fi interpretarea corectă a versetului din Filipeni 2:13: Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea?

4. Cum mă poate ajuta pentru mântuire o voinţă liberă, dacă îmi lipseşte puterea de a face binele – Ieremia 13:23 Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi care sunteţi deprinşi să faceţi răul?

5. Dacă în mod natural nimeni nu îl caută pe Dumnezeu, cum mă poate determina voinţa mea liberă să Îl caut cu toată pasiuneaRomani 3:11 Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu?

Vă rog să nu veniţi cu răspunsuri facile şi fără susţinere biblică!

Anunțuri
 
43 comentarii

Scris de pe Februarie 9, 2011 în Articole

 

Etichete: , , , , ,

43 de răspunsuri la „Depinde de voinţa ta! Oare?

  1. cristi hinda

    Februarie 10, 2011 at 20:19

    O mica precizare, autorul poeziei este Traian Dorz, vezi vol. Cantari Nemuritoare pag 641. In rest, de acord cu intrebarile pe care le ridici!

     
    • emsal

      Februarie 10, 2011 at 21:43

      Da, Cristi, ai dreptate. Am verificat şi am corectat! Muzica: Nicolae Moldoveanu. Versuri: Traian Dorz.

       
  2. Pomisor

    Februarie 12, 2011 at 13:17

    Vointa unui om este libera sa aleaga… intre variantele pe care le are la dispozitie… care depind de: circumstantele imediate, cunostintele la care are acces, filtrele mentale si deprinderile castigate.

    Aceste posibilitati de alegere apar in minte sub forma de ganduri, desi nu de putine ori acestea nu totdeauna sunt constientizate (inchizandu-se in arcuri reflexe la nivele inferioare), nivelurile superioare constiente ale gandirii fiind ocupate cu ‘macinarea’ altor ganduri… Situatie care nu este de dorit ca seamana foarte mult cu starea in care Adam a cazut…

    Am spus pe un alt blog cu ceva timp in urma urmatoarele:

    „Sa verificam concret: Cine in fiecare secunda a vietii mele constiente ordona trupului meu sa faca ceea ce face? Nu vointa mea? Tocmai de aceea sunt si responsabil de tot ce fac. Dar vointa mea alege din variantele (vizualizate sub forma de ganduri) pe care le are la dispozitie. Aceste ganduri origineaza in mai multe surse: carnea (trupul nostru, instinctele noastre), diferite duhuri (mai rar) si Duhul Sfant. Analizand fiecare voce se poate vedea sursa de origine. Acum tot ce ramane este sa asculti vocea Duhului Sfant. Si aceste alegeri de a asculta de cineva se fac in fiecare secunda de viata in cazul tuturor oamenilor. Aici oamenii nu pot fi independenti nici macar o fractiune de secunda. Pentru ca orice vorba si fapta are la baza o decizie de a asculta de gandul generat de o anumita sursa. Decizie bazata pe increderea pe care o are respectivul om in sursa respectiva.”

    Cam aceasta este cu „vointa libera”…

     
    • emsal

      Februarie 12, 2011 at 13:36

      Pomişor, tu vorbeşti de voinţă liberă în alegerile obişnuite pe care le facem în fiecare zi. Pe mine mă interesa libertatea de alegere în domeniul spiritual.

       
      • Pomisor

        Februarie 12, 2011 at 14:47

        Nu este o idee buna sa separam viata in „viata laica” si „viata spirituala”. Avem o singura viata si traim intr-un singur domeniu spiritualo-material nu in doua domenii unul material si altul spiritual. Cele doua se suprapun formand un singur univers real.

        In cazul Domnul Isus putem facem o asemenea separare? Ce viata obisnuita a avut El?

        Alegerile din viata obisnuita de zi cu zi dovedesc/arata viata spirituala a unui om…
        (Matei 18:18 alegerile din viata obisnuita au substanta in viata spirituala.
        Apoi puteti observa ca absolut toate judecatile sunt dupa fapte (care sunt dovezile credintei: fie a increderii in carne, fie a increderii in cine stie ce duh, fie a increderii in Dumnezeu reprezentat pe pamant prin Duhul Sfant…)

         
      • emsal

        Februarie 12, 2011 at 16:43

        Şi totuşi, dacă voinţa unui om necredincios este atât de liberă de ce toate întocmirile gândurilor din inima lui sunt îndreptate în fiecare zi numai spre rău?

         
      • Pomisor

        Februarie 12, 2011 at 18:39

        Pentru ca raul este mult mai placut carnii (firii pamantesti) decat binele. Carnea si Duhul Sfant au ipoteze si moduri de gandire diametral opuse.

        Totusi orice om are, atat timp cat traieste si cerul este deschis (nu va fi inchis decat in perioada potirelor), posibilitatea reala sa aleaga sa asculte de Duhul Sfant sau de carne. De fapt in Geneza 6:3 tocmai datorita faptului ca marea majoritate a oamenilor ascultau de inclinatiile carnii Dumnezeu a decis scurtarea perioadei de viata a oamenilor la maxim 120 de ani, ca sa nu acumuleze prea multe pacate, ascultand doar de inclinatiile carnii. Ceea ce s-a si realizat la putin timp dupa potop (in cateva generatii)…

         
      • emsal

        Februarie 12, 2011 at 19:16

        Aş vrea să-ţi dau dreptate. Este o poziţie teologică foarte larg împătăşită şi predicată în bisericile din România. Nu pot să trec însă peste aceste cuvinte ale Domnului Isus:
        Ioan 8:43, 44 Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu. Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru.

        Iudeii se găseau în imposibilitatea de a asculta Cuvântul Domnului Isus dintr-un motiv foarte simplu: ei împlineau poftele şi gândurile tatălui lor. Iar tatăl lor nu stă în adevăr! Cum puteau aceştia să asculte de vocea Duhului Sfânt, dacă se spune clar: „nu puteţi asculta Cuvântul Meu”?

        Ioan 10:26, 27 Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.

        Pentru aceşti oameni credinţa este, din nou, o imposibilitate, pentru că nu sunt dintre OILE lui HRISTOS. Te rog să observi că Domnul Isus nu le spune: „Nu sunteţi…(efectul), pentru că nu credeţi…(cauza)!”, ci „Nu credeţi…(efectul), pentru că nu sunteţi…(cauza)!”

         
      • Pomisor

        Februarie 12, 2011 at 19:43

        Dar asta nu inseamna insa decat ca ei au o afinitate mult mai mare pentru alegeri gresite nu ca nu pot alege. Ei aleg dar aleg rau potrivit naturii lor rele, natura care persista prin tocmai alegerile facute…
        Nu prea se poate vorbi de cauza si efect asa de usor pentru ca in asemenea situatii cauza devine efect si efectele – cauza. Mecanismul alegerilor este un fel de spirala in care o alegere determina o alta alegere… Asa ca intr-un timp suficient ori ajungi bun ca un inger ori rau ca un drac…

         
      • emsal

        Februarie 12, 2011 at 19:54

        Aşa să fie, dacă tu zici… Eu am citat cuvintele Domnului Isus…

         
      • Pomisor

        Februarie 12, 2011 at 19:59

        Bine ca atat eu insumi impart oamenii in ingeri (adevarati copii ai lui Dumnezeu) si draci (copii ai Satanei) asta nu elimina ci intareste vointa libera: fiecare dovedeste ce este prin alegerile pe care le face in mod liber potrivit naturii pe care o are…

        Problema cu neghina (Matei 13:24-30) este ca este incredibil de asemanatoare cu graul … pana la inflorire…

        Nu sustin ca factorul principal in obtinerea mantuirii este vointa umana. Doar ca ea are rostul ei.

         
      • emsal

        Februarie 12, 2011 at 20:14

        Dacă alegerile noastre sunt atât de hotărâtoare în a decide apartenenţa spirituală de ce Domnul Isus îl numeşte pe Iuda demon cu mult înainte ca acesta să plănuiască să-L vândă pe Fiul lui Dumnezeu? De ce nu l-a lăsat să aleagă şi apoi să se pronunţe?
        Ioan 6:70,71 Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul din voi este un drac.” Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vândă: el, unul din cei doisprezece.

        Citeşte acest verset şi întreabă-te cine ţi-a dat voinţa şi priceprea să-L cunoşti pe Dumnezeu!
        1 Ioan 5:20 Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică.

         
      • Pomisor

        Februarie 12, 2011 at 20:29

        Dar inca din primul mesaj am spus clar ca la un anumit nivel nici un om nu este chiar atat de liber… Si evident ca tot din acelasi motiv nu poti sa iti prea atribui merite…

        Poti alege din variantele pe care le ai dupa natura pe care o ai. Ca aceasta natura este rea sau buna la nastere sau se formeaza pe parcursul vietii si daca da cand anume este cristalizata, este in sine o problema teologica foarte dificila pe care nu am suficiente resurse sa o tratez.

        Ma multumesc cu ce stiu suficient de bine: existenta unei vointe suficient de libera ca orice om sa fie destul de impredictibil… cu siguranta din punct de vedere uman… angelic poate ca este predictibil totusi Diavolul a pierdut pariul pentru Iov…

         
      • emsal

        Februarie 12, 2011 at 20:36

        Dacă natura cu care te naşti este, în esenţă, bună, nu ai nevoie de mântuire!!!
        Luca 5:32
        N-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.

         
      • Pomisor

        Februarie 12, 2011 at 21:11

        Si vreti sa ajungeti la predestinare in acest mod? 😀
        Daca exista predestinare (si exista) atunci aceasta este in natura pe care o are fiecare om si pe care o va dovedi in viata vazuta ca un intreg.

        V-am spus graul este grau si neghina, neghina desi exista teoretic posibilitatea ca sa se schimbe intre ele totusi cel putin in final graul va avea spic de grau si neghina spic de neghina. Prin alegerile lor libere! Desi initial nu se poate vedea nici o diferenta intre ele.

        Daca sustineti ca toti oamenii se nasc cu natura draceasca si apoi devin cu natura angelica va trebui sa apelati la multe artificii de mare stranietate care nu au sustinere in realitate…

         
      • emsal

        Februarie 12, 2011 at 22:10

        Iată ce cred şi mărturisesc împreună cu cei care au scris aceasta în 1689:

        Prin planul lui Dumnezeu, ai (Adam şi Eva) au fost rădăcina omenirii, fiind predecesorii întregii rase umane. Astfel, vina păcatului lor a fost imputată întregii omeniri iar natura lor
        coruptă s-a transmis tuturor celor care au urmat după ei, prin naşterea obişnuită. Urmaşii lor sunt de aceea concepuţi în păcat, şi sunt prin fire copii ai mâniei, slujitori ai păcatului, supuşi morţii şi tuturor celorlalte nenorociri—spirituale, temporale, şi eterne—dacă Domnul Isus nu îi
        eliberează.1

        (1) Geneza 5:12, 1Corinteni 15:20-22; Psalmul 51:4-5; 58:3; Efeseni 2:1-3; Geneza 8:21; Proverbe 22:15; Iov 14:4;
        15:14

        Toate păcatele propriu-zise săvârşite vreodată sunt urmarea corupţiei morale date de păcatul primar.1 Prin el, noi toţi suntem lipsiţi complet de capacitatea şi abilitatea de a face bine,
        fiind împotriva a tot ceea ce este bun şi îndreptaţi în totalitate către rău.2

        (1) Matei 7:17-20; 12:33-35; 15:18-20
        (2) Matei 7:17-18; 12:33-35; Luca 6:43-45; Ioan 3:3,5; 6:37,39,40,44,45,65; Romani 3:10-12; 5:6; 7:18; 8:7-8;
        1Corinteni 2:14

         
      • Pomisor

        Februarie 12, 2011 at 22:54

        Cred si marturisesc, in baza a multe experiente facute in istorie, ca oamenii au vointa libera proprie spre deosebire de animale care nu o au sau nu o au in acelasi mod.

        Referinte: experimentul Pitesti, martirii, Iov si lista poate continua…

        Din cauza pacatului lui Adam avem ca mostenire carnea nu natura spirituala. Natura spirituala este de la Dumnezeu si nu poate fi decat dovedita prin viata traita. Nu este usor de schimbat si nu este supusa circumstantelor. Ieremia 1:5-10, Maleahi 1:2-3, Romani 9.
        Cine este „oaie” va ALEGE sa asculte de cuvintele Domnului Isus iar cine este „capra” va ALEGE sa isi faca de cap…

        Nu are rost sa continuam. Dumneavoastra veti continua sa sustineti ca vointa libera nu exista si ca Dumnezeu forteaza oamenii sa faca ceea ce ei nu vor sa faca desi este impotriva realitatii dovedite de istorie: atat faptul ca Dumnezeu insusi NU intervine fortand lucrurile cat si faptul ca oamenii chiar au o vointa libera ce este drept limitata dar existenta. Si eu voi continua sa sustin realitatea.

         
      • emsal

        Februarie 13, 2011 at 07:51

        Nici eu nu cred că are rost să continuăm controversa. Reţine însă că nu am spus niciunde că omul nu are deloc voinţă (libertatea este una limitată) şi nici că Dumnezeu forţează pe cineva să facă ceea ce nu doreşte!

         
      • emsal

        Februarie 13, 2011 at 08:10

        Mărturisirea de credinţă baptistă de la Londra 1689 despre voinţa omului:

        9.1 Dumnezeu a înzestrat voinţa omului cu libertatea şi puterea de a acţiona pe baza alegerii; el nu este nici forţat şi nici determinat de nici o necesitate intrinsecă în facerea binelui sau răului.1
        (1) Matei 17:12; Iacov 1:14; Deuteronom 30:19
        9.2 În starea sa de inocenţă iniţială, Adam a avut libertatea şi puterea de a dori şi de a face ceea ce era bine şi plăcut înaintea lui Dumnezeu;1 însă el a fost instabil astfel încât a căzut din această
        stare.2
        (1) Eclesiastul 7:29
        (2) Geneza 3:6.
        9.3 Prin căderea în starea de păcat, întreaga rasă umană a pierdut complet întreaga abilitate a voinţei de a face orice lucru bun din punct de vedere spiritual care să însoţească mântuirea. În
        starea noastră naturală, suntem cu totul împotrivitori binelui spiritual şi morţi în păcat; noi nu suntem capabili, prin propria noastră tărie, să ne convertim singuri, sau chiar să ne pregătim
        cumva pe noi înşine pentru convertire.1
        (1) Romani 6:16,20; Ioan 8:31-34; Efeseni 2:1; 2Corinteni 3:14; 4:3-4; Ioan 3:3; Romani 7:18; 8:7; 1Corinteni
        2:14; Matei 7:17-18; 12:33-37; Luca 6:43-45; Ioan 6:44; Ieremia 13:23; Ioan 3:3,5; 5:40, 6:37,39,40,44,45,65;
        Faptele Apostolilor 7:51; Romani 3:10-12; Iacov 1:18; Romani 9:16-18;Ioan 1:12-13; Faptele Apostolilor 11:18;
        Filipeni 1:29; Efeseni 2:8-9.
        9.4 Atunci când Dumnezeu converteşte pe păcătoşi şi îi transferă în starea de har, El îi eliberează pe aceştia din sclavia naturală a păcatului, şi doar prin acest har al Său îi face, în mod
        gratuit, capabili să dorească şi să facă ceea ce este bine din punct de vedere spiritual.1 Cu toate acestea, datorită corupţiei care rămâne în oameni, aceştia nu îşi doresc în mod perfect şi nici exclusiv ceea ce este bine, ci ei pot dori şi ceea ce este rău.2
        (1) Coloseni 1:13; Ioan 8:36; Filipeni 2:13
        (3) Romani 7:14-25; Galateni 5:17.
        9.5 Dorinţele noastre vor fi făcute perfecte şi libere în mod permanent de a face doar binele numai când vom fi în starea de glorie.1
        (1) Efeseni 4:13; Evrei 12:23.

         
      • Pomisor

        Februarie 13, 2011 at 09:19

        Nu vedeti ca va contraziceti?
        Ziceti ca nu ati spus si este adevarat dar o spuneti implicit… si apoi ca sa fie contradictia totala citati acea marturisire de crez calvinista care declara la 9.3 si 9.4 exact ce sustineti ca nu spuneti…

        Curat murdar… 😦 Imi pare rau dar ce faceti nu este corect logic si nici nu poate fi numita ca ceva drept-vertical (fata de dumneavoastra inainte de toate)… 😦

        Cu asemenea contradictii in crez nu este deloc de mirare ca Anglia a ajuns unde a ajuns…

        Sa auzim de bine!

         
      • emsal

        Februarie 13, 2011 at 13:08

        Mulţumesc pentru avertizări şi pentru contradicţiile pe care nu le-au văzut Apostolul Pavel, Augustin, Luther, Calvin, Jonathan Edwards, Charles Spurgeon, Arthur W. Pink etc., dar le-aţi observat dumneavoastră!

        Numai bine!

         
  3. M.F.

    Februarie 14, 2011 at 13:53

    Permitati-mi sa intervin si eu cu cateva ganduri, intrucat aceaste probleme: a alegerii si participarea omului la mantuire ma framanta si pe mine (macar ca stiu ceea ce cred) si as vrea sa fiu punctual si sa las libertate de discutie.
    In primul rand, asa cum se cere in topic, cred ca trebuie sa fim biblici in ceea ce afirmam, adica sa avem sustinere biblica in ceea ce spunem.
    Afirmatia „Din cauza pacatului lui Adam avem ca mostenire carnea nu natura spirituala” ma face sa inteleg ca Dumnezeu a gresit cand a creat omul (fizic) si ca pacatul lui Adam a confirmat greseala; mai mult imi spune ca Dumnezeu nu a creat perfect.
    Nu vreau sa impartasesc convingerea mea legat de subiect, pt ca nici unul dintre noi, indiferent de ceea ce afirmam in esenta, nu putem raspunde in mod absolut, la toate intrebarile care se ridica din afara si chiar de catre noi.
    Nu putem intelege aceste lucruri deplin pentru ca mintea noastra este limitata. Insa cu fermitate spun, din experienta mea, din a lui Augustin (fiindca, dupa Pavel, el este primul care vorbeste clar despre predestinare si mantuire) ca in mine si in nici un alt om nu exista capacitatea de a se mantui pe sine. Exista o diferenta intre vointa de a face binele in lucrurile zilnice si vointa mantuitoare, decizia de a fi mantuit.
    Eu unul cred ca mi-as pierde mintea daca as incerca sa inteleg deplin aceste lucruri. Stiu un singur lucru: tot ceea ce sunt este prin HAR. Si daca te gandesti la semnificatia cuvantului si implicatiile lui legate de natura umana (decazuta si neputincioasa) intelegi, ca omul nu poate face nimic pentru mantuirea lui decat daca i se ofera solutia din afara fiintei lui si infaptuita in afara fiintei lui.
    Exista o carte cu titlul „Tulburatoarele descoperiri ale harului” (care trebui sa o inapoiez unui bun prieten si devotat slujitor) care, daca o citesti, ti se lamuresc toate.

     
    • emsal

      Februarie 14, 2011 at 16:02

      Mulțumesc Mihai! Sunt foarte bine venite observațiile tale!

       
    • Pomisor

      Februarie 14, 2011 at 18:58

      Nu poate fi infaptuit nimic in afara. Toate judecatile se fac dupa faptele facute de persoana judecata nu de altcineva. Aveti macar un text care sa sustina contrariul? Ce este realizat in exterior nu are valoare la fel cum altcineva nu poate mananca/dormi/trai in locul dumneavoastra.

      Da, solutiile sunt date din afara prin soaptele Duhului Sfant dar trebuiesc puse in practica de persoana respectiva. Si daca acea persoana este un fiu al lui Dumnezeu va asculta de Duhul Sfant daca nu, nu.

      Aici are loc predestinarea: prin faptul ca Dumnezeu a dat fiecaruia un tip de duh. (Daniel 4:11,12)

      Nu v-ati pierde mintea ca nici altii nu au pierdut-o. In schimb acceptati lucrurile gata facute… Cine a scris cartea pe care o recomandati cu a scris-o? Folosindu-si mintea…

      Majoritatea lucrurilor pe care le realizeaza Dumnezeu in viata unui om le realizeaza prin mainile lui iar restul prin imprejurari favorabile (har). Dar absolut nimic nu rezista daca nu a fost realizat prin mainile acelui om, astfel incat acel om sa se fi dovedit capabil sa le realizeze.

      TOTI sfintii si Domnul Isus inclusiv nu au avut decat o singura viata nu doua… Aceasta duplicare (viata laica – viata spirituala) nu este de la Dumnezeu… Domnul Isus si ceilalti sfinti au trait astfel incat sa nu existe diferente intre cele doua.

       
      • Pomisor

        Februarie 14, 2011 at 18:59

        Daniel 5:11,12 Scuze.

         
      • emsal

        Februarie 14, 2011 at 23:45

        Pomişor, doresc să-ţi spun mai multe lucruri şi dacă vei mai comenta te rog să răspunzi punctual!

        1. În comentariul pe care nu ţi l-am aprobat faci tot felul de presupuneri despre mine, deşi nu mă cunoşti, nu îmi aduc aminte să ne fi întâlnit vreodată sau să avem prieteni comuni! Asta se numeşte atac la persoană din criză de argumente care să-ţi susţină poziţia!

        2. Deşi eu am declarat foarte clar ceea ce cred şi mărturisesc făcând referire la o anumită mărturisire de credinţă, tu ai evitat asta în mod constant!

        3. Următoarele afirmaţii „Din cauza pacatului lui Adam avem ca mostenire carnea nu natura spirituala” sau „Ca aceasta natura este rea sau buna la nastere sau se formeaza pe parcursul vietii si daca da cand anume este cristalizata, este in sine o problema teologica foarte dificila pe care nu am suficiente resurse sa o tratez.” sau „Majoritatea lucrurilor pe care le realizeaza Dumnezeu in viata unui om le realizeaza prin mainile lui iar restul prin imprejurari favorabile (har)” te apropie foarte mult de o teologie pe care biserica creştină a respins-o încă din secolul V. Presupun că nu îţi este străin sistemul de gândire pelagianist, care spune că „prin păcatul său, Adam s-a rănit doar pe sine, nu posteritatea sa. Potrivit naturii sale morale, fiecare om este născut în exact aceeaşi condiţie în care Adam a fost creat. De aceea, nu există păcatul original. Voinţa omului este liberă. Orice om are puterea şi voinţa de a face binele cât şi opusul lui. De vreme ce depinde de el însuşi dacă el este bun sau rău. Harul, în cel mai limitat sens (influenţa amabilă) este dat „numai” celor care îl merită prin utilizarea credincioasă a propriilor lor puteri. Dar omul i se poate împotrivi.”
        Mai multe poţi citi aici http://carm.org/pelagianism
        Apostolul Pavel nu este deloc de acord cu această gândire:
        Romani 5:12
        De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit.
        Romani 3
        9 Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat,
        10 după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar.
        11 Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.
        12 Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

        4. Cartea despre care Mihai a amintit a fost scrisă de Philip Yancey care nu este calvinist, dar a experimentat HARUL MINUNAT AL LUI DUMNEZEU în viaţa sa şi l-a văzut în vieţile altora!

        5. Nimeni nu susţine faptul că trebuie să avem o viaţă dublă. Tu confunzi voinţa de a traversa strada cu voinţa de a fi mântuit! Pur şi simplu, un om necredincios poate alege să doarmă sau să se trezească, să meargă la serviciu sau să lenevească, să mânânce sau să nu mănănce la prânz… În toate aceste domenii şi în multe altele el este cât se poate de liber. Dar când vine vorba de destinul său veşnic, el nu se poate naşte din nou prin propria voinţă Aşa cum nici tu nu ai ales şi nici nu ai contribuit cu nimic la venirea ta pe lume!
        1 Corinteni 2:14
        Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.

        6. Iată ce spune apostolul Pavel în 2 Timotei 1 despre mântuire:
        9 El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii,
        10 dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie.

        şi, de asemenea, apostoul Petru în 1 Petru 1 despre naşterea din nou:
        3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie
        4 şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.
        5 Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!

        7. Înainte să mai scrii vreun răspuns aici, răspunde-ţi ţie la întrebarea: Cine m-a mântuit (dacă m-a mântuit) pe mine: voinţa mea liberă şi glorioasă (care a ascultat de şoapta Duhului Sfânt, spre deosebire de cei care nu au ascultat) sau Dumnezeu m-a adus la viaţă, m-a născut din nou din Duhul Sfânt, după hotărârea Lui şi după harul care mi-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii? Dacă răspunsul tău este voinţa, nu te mai strădui să-mi demonstrezi nimic! Quod erat demonstrandum!

         
      • Pomisor

        Februarie 15, 2011 at 13:46

        Atentie mesaj foarte lung 😦 fapt pentru care imi cer scuze.
        1) Acel comentariu pe care l-ati respins ar fi fost bine sa nu il respingeti din 2 motive: a) ar fi fost util ca argument; b) in el nu va atacam pe dumneavoastra ca persoana ci un sistem de gandire de care am oroare (acela ca un om poate avea in acelasi timp o viata obisnuita si o viata spirituala) si versetele citate din Mica arata de ce acel sistem de gandire nu este prea inghitit de Dumnezeu. Nu vreau sa va atac personal, eu atacam acel sistem pe care am (avut) impresia ca il sustineti. Oricum acesta este blogul dumneavoastra si faceti ce doriti pe el.

        2) Eu mi-am afirmat crezul direct nu facand apel la un crez deja stabilit. Crezul meu este cel la care am ajuns prin analiza proprie. Si deja l-am afirmat in mesajele scrise deja la seria anterioara de mesaje. Daca exista nelamuriri le pot explica, nu sunt decat observatii deduse din analiza textului bibliei interpretat impreuna cu realitatea observabila.

        3) Corect sunt putin apropiat de acest tip de doctrina. Pacatul originar nu il consider ca o vina imputabila ci ca o degradare. Pana cand Adam a pacatuit carnea exista ca entitate fizica la fel cum si sarpele exista insa erau supuse autoritatii lui Dumnezeu prin structura ierarhica stabilita de El: In lumea materiala: Dumnezeu > barbat > femeie > restul creaturilor > pamant, si Spirit > Materie (carne/trup). In momentul in care Adam a cazut prin pacat aceasta structura s-a distrus devenind ca Materia (reprezentata de carne/trup) sa conduca asupra Spiritului si in lumea materiala omul sa ajunga undeva sub robia tuturor: a pamantului, a restului animalelor si chiar femeia sa tinda sa domine asupra barbatului… Si aceasta pozitie s-a pastrat pentru toata posteritatea… Moral un om care se naste nu este in sine rau prin simplul fapt ca se naste dar are o mostenire grea pe care nimeni in afara Domnului Isus care a fost Fiul lui Dumnezeu nu a putut-o invinge deplin. Totusi oamenii care nu au facut pacate mortale (imoralitate, crima, idolatrie) cum au fost Enoh si Ilie pana la sfarsitul vietii, nu au vazut moartea. Harul este oferit tuturor oamenilor altfel Dumnezeu nu ar fi drept insa dupa natura spirituala (pe care o definesc ca fiind duhul omului respectiv, stiti o compunenta a omului) ei vor avea afinitate pentru a face unele alegeri si lipsa de afinitate pentru altele. Apostolul Pavel remarca doar ca 99.(9)% din oameni nu au reusit sa invinga mostenirea lasata de pacatul lui Adam, au facut si ei la randul lor pacate si au murit.

        4) Am mai auzit de acea carte dar inca nu am citit-o 😦 Doar spuneam ca personal nu sunt de acord cu luarea unor lucruri de-a gata. Experienta pe care o am m-a ajutat sa vad ca un crez / o idee / o teorema trebuie sa ajungi sa fi capabil tu insuti sa o demonstrezi si atunci pot spune ca o stapanesc. Daca este doar stiuta teoretic si nu a fost experimentata personal, nu are mai multa valoare decat ca arunca ceva lumina pe drumul pe care trebuie mers.

        5) Vedeti aici eu vad (sau nu vad bine? poate am iluzii 😦 ) ca exista acea dubla gandire care nu imi place… 😦 Omul traieste o singura viata, nu are doua viati paralele, cea obsinuita de zi cu zi si cea spirituala. Orice om mantuit traieste aici si acum viata de credinta, viata spirituala cele doua se confunda.
        Sa luam un om oarecare afectat de pacat. Acesta are in mod natural duhul propriu mort (despartit de Dumnezeu, nu anihilat) si cum spuneam mai sus sub stapanirea materiei (trupului/carnii). Totusi nu mort ca entitate ci redus la tacere si inactivitate ca intr-un fel de apatie. In forma nativa eu am asemanat acest om cu un cavaler ecvestru la care calul conduce, calaretul desi exista nu se manifesta. Atat timp cat aceasta imagine este valabila acel om este „firesc” / „carnal” deoarece carnea lui conduce. Totusi la un moment dat acel calaret se poate trezi si sa preia controlul calului… Cum reuseste sa se trezeasca depinde de la caz la caz (in cazul apostolului Pavel a fost nevoie sa vada pe Domnul Isus pe drumul Damascului, sau in cazul apostolului Petru atunci cand s-a impacat cu Domnul Isus dupa inviere, si multe alte cazuri si situatii), totusi pentru aceasta de regula este necesar un moment in care carnea (calul) sa fie ingenungheata, si se realizeaza sub influenta Duhului Sfant. Acel moment in care calaretul preia controlul (duhul omului revenit la viata si a devenit stapan) se numeste momentul convertirii sau al nasterii din nou. Desi in acel moment este stapan duhul omului aceasta stapanire trebuie continuata si intarita prin ascultare de soaptele Duhului Sfant, care de altfel a si realizat invierea initiala. Altfel sunt sanse mari ca echilibrul de forte sa se schimbe in favoarea carnii si sa repreia ea controlul vietii acelui om. Aceasta stapanire a duhului este un lucru dureros pentru carne care trebuie pastrata pe cruce.
        Dupa cum vedeti de fapt prin aceste lucruri se repara ce a stricat Adam prin caderea lui si se restabilesc, cucerind centimetru cu centimetru terenul pierdut.
        Omul firesc, atat timp cat este condus de carne, nu poate sa se mantuie singur din cauza faptului ca se saboteaza singur: carnea ii pune piedica la orice intentie buna lucru constatat de apostolul Pavel in Romani 7. Carnea este un fel de pasare Phoenix: traieste si invie din propria cenusa pentru ca oricum nu are nici cea mai mica dorinta de a fi supusa Legi date de Dumnezeu care condamna lucrurile care ii fac placere. Totusi apostolul Pavel nu ramane in capitolul 7 ci trece in capitolul 8 unde arata ca traind dupa indemnurile Duhului Sfant si tinand carnea pe cruce poti trai victorios in ascultare de Legea data de Dumnezeu.
        Dupa cum sustineam anterior Duhul Sfant lucreaza in interiorul tuturor oamenilor incercand sa faca acea inviere a duhului acelui om (dupa cum arata versetul din Geneza 6:3) totusi numai cei care au fost de la inceputul creatiei in planul lui Dumnezeu ajung sa fie convertiti si victoriosi pana la final (numai cei reprezentati prin terenul bun in pilda semanatorului) ceilalti, nu din vina semanatorului ci a terenului (adica a naturii spirituale a omului respectiv pe care o are inca din momentul creatiei), nu ajung sa rodeasca.

        Ok. Acesta este modul meu de a vedea lucrurile. Daca gasiti ca este gresit v-as fi foarte recunoscator daca imi aratati unde este greseala.

         
      • emsal

        Februarie 16, 2011 at 11:27

        1. S-ar putea să am eu probleme de înțelegere a sensului cuvintelor în limba română, dar nu deduc faptul că cineva a susținut aici că viața unui creștin este una dublă. Am explicat asta foarte bine la numărul 5, în comentariul anterior și nu mai revin!

        2. Un crez dezvoltat individual și total separat de toți creștinii, trecut doar prin filtrul filosofiei personale de viață te apropie periculos de eroare… ca să nu-i spun altfel.

        3. N-am înțeles cum omul căzut a ajuns sub robia restului animalelor. Adică și omul este tot un animal? Și de ce este rob al animalelor? Ai vreun text biblic care să susțină asta?
        Dacă în sine omul este bun la naștere, cum se face că Biblia ne spune cu totul altceva: „Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.” (Ps.51:5) sau Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească (Romani 7:18)? Cred că am stabilit că aici nu discutăm filosofie, ci teologie care se fundamentează pe adevărul Scripturii!
        Dacă ai fi părinte ai înțelege puțin mai mult că orice copil minte, se răzvrătește, își ascunde greșelile fără să fie învățat de cineva să facă aceste fapte. Toate astea le face în mod natural!
        Dacă Enoh și Ilie nu au văzut moartea pentru că nu am comis păcate precum imoralitate, crimă și idolatrie atunci mântuirea este posibilă prin strădanii personale, iar jertfa lui Hristos își pierde valoarea. Pavel nu spune că 99% nu au învins moartea, ci că Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. NICIUNUL înseamnă 0%. Acesta este procentul celor care și-au câștigat mântuirea prin merite proprii!!! Iată ce spune tot apostolul Pavel în Romani 5:
        2 Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.
        3 Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.”
        4 Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat;
        5 pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire.
        6 Tot astfel, şi David numeşte fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit.
        Iar în Efeseni 2:8,9:
        8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
        9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
        Utilizarea expresiei „păcate mortale” mă trimite cu gândul la teologia romano-catolică. Vezi linkul http://www.fisheaters.com/lists.html. Discuția de aici era în contextul disputei protestante voință liberă vs. har irezistibil!

        4. Am înțeles explicația.

        5. Deci în anumite situații omul se poate mântui singur? „Omul firesc, atat timp cat este condus de carne, nu poate sa se mantuie singur din cauza faptului ca se saboteaza singur…” Dacă reușește să scape singur de sub controlul cărnii se poate mântui?

         
      • Pomisor

        Februarie 16, 2011 at 18:24

        1) Ok sa lasam asta. Poate se va lamuri pe parcurs.

        2) Este foarte adevarat. Insa prefer sa risc pe mine singur decat sa ma incred in oameni. Realitatea este mult mai complexa decat se poate enunta in cateva fraze dintr-un crez. Iar un crez mai apropiat de realitate ar fi foarte lung. De fapt nici un crez nu este urmat de toti crestinii, poate doar de un grup.

        3) Am spus „sub toate celelalte creaturi”: Geneza 3:17-19 si 3:16. Dupa potop Dumnezeu a restabilit pozitia omului in fata creaturilor „de iure” insa „de facto” animalele inca nu sunt supuse omului (exemplu: cainii maidanezi…): Geneza 9:2-3;

        Sa fim atenti la termeni… Am spus ca omul este moral vinovat cand se naste. Pentru ca vinovatia este numai in urma faptelor LUI personale. Vinovatia si nici neprihanirea nu este transferabila din punct de vedere juridic in nici un sistem juridic, peste generatii sau intre oameni: Ezechiel 18; Deuteronom 24:16. In schimb pozitiia de rob sau de liber este transferabila…
        In cazul unui copil lucrurile sunt simple: el se naste cu carnea activa si duhul deja in coma. Asa ca tot ce face un copil in mod natural este rodul activitatii carnii nu al duhului. Si prin disciplina (a se intelege corect disciplina, nu violenta) pe care o aplica parintii mai micsoreaza avantul carnii. Doar Domnul Isus a avut inca de mic duhul viu si capabil sa controleze carnea. Acum trebuie inteles ca eu nu vad carnea in sine ca ceva rau. Ea este buna la locul ei: supusa, dar cum de regula nu este supusa preia conducerea vietii unui om si atunci acel om face pacate.
        Teoretic este posibila si dovedita de aceste doua cazuri. Practic insa… avem doar doua cazuri de oameni in toata istoria, in afara Domnului Isus, care au invins moartea la un numar de oameni de peste cateva zeci de miliarde care au trait pana acum… Oricum dupa cum spuneam neprihanirea nu este transferabila in nici un sistem juridic. Pacatul dispare in momentul in care este platit, persoana care pacatuieste inceteaza sa mai pacatuiasca si este reabilitata ca renume. Jertfa Domnului Isus face aceste lucruri in felul urmator:
        – acopera pentru o vreme (cat este harul activ, ca perioada de timp pana in mileniu) pe pacatos astfel incat sa nu fie judecat imediat dandu-i posibilitatea sa isi repare daunele produse prin pacat si sa isi repare caracterul, ambele prin ascultare activa.
        – asigura o apartenenta care il reabiliteaza ca renume.

        Deoarece neprihanirea si nici vinovatia nu sunt transferabile (prin orice mijloc fie ca acela se numeste indulgente platite la catolici sau gratuite la protestanti) jertfa Domnului Isus care I-a oferit biruinta deplina, pentru a putea fi atribuita unui om acel om trebuie sa o repete in sensul ca si el trebuie sa invinga mergand pe aceeasi cale pe care a mers Domnul Isus: renuntare la sine + ascultare deplina. Acum foarte putini dintre oameni ar putea invinge in aceleasi conditii in care a invins Domnul Isus de aceea si rangul pe care il are Domnul Isus este net superior celui pe care il avem noi minionii Domnului Isus. Si daca traim asa putem beneficia si noi de gloria pe care a adus-o Domnului Isus jertfa Lui. Psalmul 50:5. „Strangeti-Mi pe credinciosii Mei, care au facut legamant cu Mine prin jertfa!” – (a cui jertfa?); Romani 8:17. Si, daca suntem copii, suntem si mostenitori: mostenitori ai lui Dumnezeu si impreuna mostenitori cu Hristos, DACA SUFERIM CU ADEVARAT IMPREUNA CU EL, ca sa fim si proslaviti impreuna cu El.

        Faptele nu pot fi criteriu de mantuire din cateva motive: a) faptele sunt rezultanta dintre mediu (circumstante) si alegerile unei persoane; b) pot fi extrem de diverse; c) nimeni nu poate face cu certitudine un anumit fel de fapta pentru ca poate sa nu se iveasca niciodata circumstantele necesare…

        Deci nu poate fi nimeni mantuit pentru o fapta sau alta. DAR si aici este un mare DAR orice fapta impreuna cu circumstantele in care a fost facuta, indica spre un anumit tip de caracter pe care il are persoana pe care o face. Si tocmai acest caracter este cel care permite unui om sa locuiasca in cer sau nu: Psalmul 15, Matei 7:16-20. Si caracterul se construieste prin alegerile repetate facute in baza unei increderi (credinte). Deci cine are increderea in Dumnezeu Il va asculta si tot ce rezulta de aici… nu repet tot ce am spus pana acum.

        Dupa mine harul nu este asa irezistibil -dovada sunt cei care nu raspund la chemarea lui desi o aud si unii chiar o si inteleg- si vointa este libera dar nu extraordinar de libera, o persoana avand anumite afinitati spre a alege un anumit lucru.

        4) Ok.

        5) Teoretic da. Practic sansele sunt extrem, extrem de mici… Pentru ca pana sa creasca suficient de matur sa inteleaga cum sa isi invinga carnea (ca nu poate fi biruita decat prin renuntare la modul ei de gandire si ascultare deplina de Duhul Sfant: Luca 9:23-24), carnea deja are timp si ocazii suficiente sa il faca sa pacatuiasca suficient de mult, mai ales ca este sufient o injuratura sa te condamne la moarte cu acte in regula pentru blasfemie… Deci sansele ca cineva sa se mantuiasca singur sunt foarte mici…
        De aceea toata lucrarea facuta de Domnul Isus este mai mult decat binevenita. Oricum ca cineva sa intre in posesia mantuirii trebuie sa renunte la carne indiferent cum ar fi: Romani 8:7,13, dar acum lucrarea Domnului Isus fiind deja facuta si avand toate cunostintele necesare nu va mai fi la fel de greu: avem deja un exemplu, un protoptip functional, 1 Petru 2:21-25.

         
      • emsal

        Februarie 16, 2011 at 22:15

        Pomişor, din ce am citit până acum, ai un sistem teologic (zici că, în mare măsură, este construit de tine) cel puţin ambiguu. Să conluzionez. Spune-mi unde greşesc:

        Tu afirmi:
        1. Căderea lui Adam în păcat l-a afectat doar pe el. Păcatul originar este doar o moştenire grea (nu rea, nu păcătoasă) cu care ne naştem.
        2. Căderea în păcat a însemnat doar preluarea controlului cărnii asupra duhului, nu moartea spirituală, pierderea legăturii cu Dumnezeu („în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit”).
        3. Mântuirea înseamnă doar schimbarea agentului care controlează fiinţa umană: duhul controlează acum carnea (Nu reiese foarte clar dacă Duhul Sfânt sau duhul omului!).
        4. Teoretic, această schimbare se poate face şi fără ajutorul lui Dumnezeu. Şansele de auto-mântuire sunt mici, dar există. Şi dacă există fiecare om poate spera să ajungă în Împărăţia lui Dumnezeu şi fără să-şi pună încrederea în jertfa Domnului Isus Hristos (ce facem cu versetul: „Nimeni nu vine la Tatăl DECÂT prin Mine!”).
        5. Neprihănirea Lui Hristos nu se transferă celui care crede în El decât în urma unor renunţării la sine şi a ascultării de care trebuie să dea dovadă cel credincios. (În acest fel ai pus faptele înaintea credinţei, deşi apostolul Pavel spune foarte clar că în vremea de acum, (Dumnezeu) să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel, încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. 27 Unde este, dar, pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei. 28 Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii. – Romani 3).
        6. Domnul Isus a fost, mai degrabă, doar un exemplu, un prototip sau un model de urmat, decât Mântuitorul şi Domnul! (Vezi F.A. 2:36 Să ştie bine, dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu afăcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.” sau F.A. 4:12 În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” )

        Nu cred că vei găsi prea curând şi alţi evaghelici care să-ţi împărtăşească opiniile teologice…

         
      • Pomisor

        Februarie 16, 2011 at 18:25

        Erata „Am spus ca omul NU este moral vinovat cand se naste.”

         
      • Pomisor

        Februarie 16, 2011 at 22:49

        1) Ca vina morala doar pe Adam totusi toti am ajuns afara din Eden. Aici in afara Edenului sunt alte reguli: cresterea dezordinii si legea junglei… Astfel prin pacatul lui Adam am murit cu totii fata de Eden si rai si suntem in continuare morti.

        2) Partial adevarat. Despartirea aceasta nu este totala de exemplu Dumnezeu vorbeste cu Cain chiar dupa ce el a comis crima… cel putin atat timp cat traiesc inca in trup toti oamenii nu sunt complet separati de Dumnezeu. Zidul exista insa si creste cu fiecare pacat adaugat de om (intre acel om si Dumnezeu).

        3) Este absolut necesar sa fie Duhul Sfant ca un om sa fie mantuit. Duhul uman nu este in sine capabil nici de conducere, nici de alte realizari. El initial este sarac lipit si lipsit de autoritate asa ca chiar daca incearca singur sa invinga carnea nu poate invinge. Insa creste doar exersand ascultarea de Duhul Sfant.

        4) Fara Dumnezeu??? Imposibil! Am subinteles acest lucru pentru ca oricum Dumnezeu lucreaza in toti oamenii prin Duhul Sfant (ca forta activa) ca sa ii convinga si sa le trezeasca duhul. Dumnezeu Isi face partea Lui insa nu toti raspund pozitiv si conform asteptarilor… (pilda semanatorului) 😦 . Nimeni nu ajunge la Dumnezeu decat pe calea aratata de Domnul Isus, fie ca au fost inainte de El sau dupa El toti au avut aceeasi cale.

        5) Acea credinta… trebuie sa fie dovedita… prin fapte… deci tot acolo ajungem in final doar ca folosim alt dictionar.

        6) Am spus ca rangul pe care Il are este net superior (deci este Domn) si este Mantuitor pentru ca a aratat si oficiat o cale (metoda) de a ajunge mantuire in plus ajuta pe cei care Ii cer ajutor. Este nevoie de mai mult?

        In practica de zi cu zi de fapt s-ar putea sa fiu destul de asemanator cu multi alti crestini (toti care isi dau silintele sa traiasca in ascultare de principiile Domnul Isus)… desi nu ma intereseaza apartenenta la un grup pentru ca am fost dejamagit de oameni prea des si prea mult. Legatura mea cu ceilalti oameni o face punctul de referinta comun: Domnul Isus – Imparatul si Regele meu.

         
      • emsal

        Februarie 17, 2011 at 10:07

        Să înțeleg că, în cele din urmă, nu suntem chiar pe poziții ireconciliabile. Diferențele sunt de accent și de limbaj!. Am aflat de pe alt blog în ce constă dezamăgirile tale cu privire la ceilalți creștini. Dacă, totuși, crezi că ai nevoie de comuniune caută o biserică locală (să înțeleg că locuiești în București). Ai adresa mea de mail. Îți pot recomanda câteva biserici, dacă vrei!

         
  4. vesteabună

    Martie 5, 2011 at 22:43

    Poezia e si cantare, o stiu pe de rost, „m-a format”. Pe Dorz l-am cunoscut bine si m-a „fermecat”. Eram la vremea.
    Argumentul tau Emsal, cu marturisirea de credinta BAPTISTA de la Londra 1600 si ceva e batut toaca la urechea surdului. Baptistii de azi si cei de atunci au in comun doar eticheta. Confesiunile(denominatiile) se schimba in timp, ajung sa fie altceva dupa o vreme. Daca cineva se tine de eticheta este ca betivul ce se tine de un stalp unde acum 50 de ani era casa lui dar azi e doar un camp cu scaieti.
    Loialitatea se da doar Domnului si Cuvantului Sau. Baptistii de azi nu mai sunt cei din 1600. Crestinii dupa evanghelie de azi nu mai sunt ca fratii de la 1920, s-au lumificat.
    Despre loialitate a scris ceva fain WMD: http://www.plymouthbrethren.org/article/153
    Un citat:”You are committed to a group that will almost inevitably change over the years. This has been the history of almost every Christian fellowship. Liberal tendencies creep in. Zeal and freshness give way to formalism. A denominational hierarchy develops. Soon you can write Ichabod over the whole thing-the glory has departed.”
    Har!

     
    • emsal

      Martie 6, 2011 at 07:21

      Ştiu că baptiştii de astăzi (majoritatea) nu mai au multe în comun cu cei din secolul XVII. Totuşi, o mică parte („rămăşiţa” :)) dintre ei se numesc baptişti reformaţi/calvinişti! Ei cred încă în doctrinele harului şi le predică fără ruşine. Nu ţin la numele de baptist, dar mă regăsesc în mărturisirea pe care au avut-o unii ca John Bunyan, Andrew Fuller, Adoniram Judson, Charles Spurgeon, James P. Boyce, Arthur Pink, Loraine Boettner etc. Chiar astăzi voi predica despre harul minunat al lui Dumnezeu în mântuire!

       
  5. curiniigeorge

    Martie 10, 2011 at 11:30

    Citesc zilele acestea din cartea unui teolog laic, Gerard Leroy, Dumnezeu este un drept al omului, in care autorul afirma, parafrazat, ca religia adevarata este aceea in care DUmnezeu coboara la om, Dumnezeu face pasi spre oameni, si nu invers, si aceasta situatie o gasim numai in crestinismul biblic. Evanghleia inseamna: „Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca ce era pierdut” (Luca 19:10). El ma cauta pe mine, nu eu pe EL. Iar daca eu il caut acum, asta se intampla pentru ca El m-a cautat intai. „Noi il iubim, pentru ca EL ne-a iubit intai” (1 Ioan 4:19).
    Cand Petru face acea afirmatie hotaratoare despre Isus: „Tu esti Cristosul, FIul Dumnezeului Cel viu”, Domnul la mureste lucrurile: „Nu carnea si sangele ti-au descoperit asta, ci Tatal Meu, care este in ceruri” (Matei 16:17).

     
    • emsal

      Martie 10, 2011 at 11:32

      Cât adevăr minunat se găsește în aceste versete!

       
      • curiniigeorge

        Martie 10, 2011 at 17:25

        Am avut deseori ocazia sa citesc si teologie de alta factura decat cea, zis, evanghelica, in care teologi renumiti au afirmat ca noi suntem „participanti” la harul lui Dumnezeu, si desi acest lucru implica vointa omului (caci ea exista, nu o putem submina)…in sensul ca primim si actionam (e adevarat, in baza vointei) la ceea ce face si planuieste Dumnezeu cu noi. Dar a vorbi despe o „vointa libera” in sensul de a hotari singura ce si cum, ca si cand Dumnezeu va actiona functie de cum vreau eu, e o gandire copilareasca. Dumnezeu ma aduce intr-o stare in care conlucrez cu El la ceea ce El face si intentioneaza. Dar cel care produce in mine „si vointa si infaptuirea” e El. Nu inseamna ca eu sunt mai putin liber sa aleg…ci doar ca trezit la realitate, ma aliniez de buna voie Binelui. Dumnezeu m-a „stramutat in Imparatia Fiului dragostei Sale”, unde realizez ca sunt alte principii, alt spatan, alta realitate. E ca si viata pe pamant…m-am nascut si traiesc, adica ma conformez unui dat al existentei mele, la care nu mi-am adus aportul, decat prin participarea mea. Ce-mi ramane de facut este sa intretin ceea ce mi s-a dat deja.
        Ce-nseamna aceasta, ca eu nu pot sa vreau sa fiu mantuit? Ba da, dar si aceasta este in ultima instanta, dorinta lui Dumnezeu in primul rand. Deci, iarasi, doar „particip” la ceva in care nu vointa mea e motorul.
        Subiectul e destul de vast, dar nu greu de inteles, fata de altele.

         
      • emsal

        Martie 10, 2011 at 18:06

        John Bunyan spunea că „a fi mântuit înseamnă a fi adus la Hristos a fi ajutat în a-L accepta pe Isus Hristos prin credință.”
        Iată cum înțelegea Martin Luther rolul voinței umane în mântuire: Vă mărturisesc sincer că, în ceea ce mă priveşte, chiar dacă ar fi posibil, nu aş vrea să-mi fie dată o voinţă liberă şi nici ca altceva să fie lăsat în mâinile mele după ce am fost mântuit; nu doar pentru că n-aş putea face faţă pericolelor, adversităţilor şi atacurilor demonice, ci şi pentru că, până şi în lipsa pericolelor, eu aş fi forţat să lucrez pentru mântuirea mea fără nicio garanţie a succesului… Dar acum, că Dumnezeu a luat mântuirea mea în afara controlului voinţei mele, şi a pus-o sub controlul Său, şi a promis să mă salveze, nu în funcţie de munca şi alergarea mea, ci potrivit harului Său şi milei Sale, am certitudinea că El este credincios şi nu mă va minţi şi, de asemenea, [am certitudinea] că [El] este atât de mare şi puternic încât toţi demonii din iad şi toate forţele adeverse nu mă vor putea smulge de lângă El. Mai mult, am certitudinea că Îi sunt plăcut lui Dumnezeu, nu în virtutea meritelor sau faptelor mele, ci datorită favorurilor Sale pline de bunătate pe care mi le-a promis, aşa că dacă voi lucrea prea puţin sau prost, El nu îmi va imputa aceste lucruri, ci cu o compasiune părintească mă va ierta şi mă va face mai bun. Aceasta este gloria sfinţilor primită de la Dumnezeul lor – (Martin Luther, Bondage of the Will (Grand Rapids, MI:: Revell Publications, 1957), p. 313-314.

         
  6. curiniigeorge

    Martie 11, 2011 at 09:15

    extraordinar citatul acesta a lui Luther. ce odihnitor mod de a percepe credinta! slavit sa fie Domnul!

     
    • emsal

      Martie 11, 2011 at 10:21

      Asta zic și eu!

       
  7. Mesagerul

    Iunie 11, 2011 at 13:45

    In opinia mea, toate cele 5 intrebari se pot reduce la una singura: are omul vointa libera? Ca sa alegi intre 2 optiuni, trebuie sa fii netru in fata celor 2, nu? Or omul nu este liber, pentru ca „in pacat m-a zamislit mama mea”(Ps. 51:5). Intrebarea retorica din Ieremia 13 nu face decat sa consfiinteasca o realitate: omul e incapabil sa faca ceva ce e contra propriei naturi. Efeseni 1 si 2 merge mai departe cu dezvoltarea ideii, omul mort fiind incapabil sa faca ceva din simplu motiv al naturii sale. E mort! Din aceasta cauza prima actiune, care ii apartine exlusiv lui Dumnezeu, este invierea! (Efeseni 2:5). Apoi apare credinta, care la randul ei este un har din partea lui Dumnezeu(Filipeni 1), dar este intotdeauna un efect la actiunii facute in prealabil de Dumnezeu, respectiv invierea. Multi din cei care propovaduiesc evanghelia deciziei personale au ca argument textul din VT in care Dumnezeu punea inaintea poporului viata si moartea ca alternative ale alegerii lor. Dincolo de faptul ca scot un text din contextul Scripturii(pentru pretext), dansii evita (cu buna stiinta?) sa ia in considerare ce spune Pavel dupa ce a tras linie la toata perioada alegerii omului, respectiv la faptul ca NIMENI nu este neprihanit, niciunul macar, si nimeni nu-L cauta pe Dumnezeu! Nu stia Dumnezeu ca asa se va intampla? Ba da, dar tocmai acesta era scopul, de a ne indrepta privirile spre Omul Perfect, Domnul Isus, ca Unic substit al nostru inaintea Lui.

    Pentru mine e uimitor cat de mult a avansat falsa evanghelie demonica a deciziei personale in mantuire. Dar lucrurile nu se opresc, din pacate, aici, ci si in trairea mantuirii se pune accent pe efortul uman, chiar printre cei care cred ca mantuirea se capata exclusiv prin harul lui Dumnezeu!

    Har si pace!

     
    • Biografistu'

      Iunie 11, 2011 at 21:06

      Mesagerule, foarte bună şi concisă explicaţia ta. Mulţumesc pentru intervenţie!

       
 
%d blogeri au apreciat asta: