RSS

Pe cine sărbătorim în 25 decembrie?

22 Dec

Văzând acest reportaj trist (care nu mă face să zâmbesc) realizez cât de important este ca oamenii să audă adevărul biblic despre Nașterea (Întruparea) Fiului lui Dumnezeu.

Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus.  El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.” (Luca 1:30-33)

Cine este Cel care s-a născut în Betleem?

a. Misiunea Lui de Mântuitor – căruia Îi vei pune numele Isus (care înseamnă Iahve Salvatorul sau Iahve mântuiește).

Iată ce spune apostolul Pavel în acest sens: „Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimes pe Fiul Său, născut din femeie, născut supt Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau supt Lege, pentru ca să căpătăm înfierea” (Gal. 4:4-5).

Încercând să corupă doctrina biblică a întrupării, Satan ne poate aduce la concluzia „logică” că Isus Hristos nu a fost unicul şi singura metodă de obținere a salvării omului. Calea unui om de a ajunge în cer este la fel de bună ca şi a altuia. Odată ce doctrina întrupării este lăsată la o parte, toată problema răscumpărării prin persoana şi lucrarea lui Hristos este marginalizată.

b. Măreţia care-L va caracteriza în toate – El va fi mare, atât ca persoană, cât şi ca lucrare. Nicio altă persoană din istoria umanității nu a avut o mai mare influență decât Domnul Isus. Iată ce spunea Napoleon Bonaparte: „Eu cunosc oamenii şi vă spun că Isus Hristos nu este un simplu om. Între El şi oricare altă persoană din lume nu există nici un termen de comparaţie. Alexandru, Cezar, Carol cel Mare şi eu, am fondat imperii. Dar pe ce am bazat noi creaţiile geniilor noastre? Pe forţă. Isus Hristos şi-a întemeiat imperiul pe dragoste; şi la această oră, milioane de oameni ar muri pentru El.” Iar spre finalul vieții: „Cu toată armata şi generalii mei nu am reuşit să domnesc măcar un sfert de secol pe un singur continent. Iar acest Isus cucereşte fără violenţă popoarele şi culturile de mii de ani.”

c. Identitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu – şi va fi chemat Fiul Celui Prea-Înalt.

Prin această expresie se înțelege existența unei unități de esenţă între Dumnezeu Tatăl şi Domnul Isus. Fiul lui Dumnezeu este singurul Născut din Tatăl (Ioan 1:18). Acest „singur Fiu născut” este aceeaşi persoană care este denumită „Cuvântul” (Ioan 1:1); şi despre care se spune, „Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi” (Ioan 1:14).

Dacă nu credem în nașterea din fecioară, nici nu putem afirma că Isus este Fiul lui Dumnezeu, iar dacă Isus a fost fiul natural al lui Iosif, credința noastră în El este fără de folos, moartea și învierea Sa neavând nicio legătură cu mântuirea noastră.

Însă Isus este Fiul lui Dumnezeu prin aceea că El a fost arătat oamenilor întrupat prin intermediul Duhului Sfânt. În timpul procesului desfășurat înaintea Marelui Sinedriu, marele preot L-a intrebat pe Isus: „Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu” (Matei 26:63). Domnul Isus a răspuns: „Da, sunt. Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului” (Matei 26:64). Liderii evrei L-au acuzat atunci pe Isus de blasfemie. De ce pretenţia de a fi „Fiul lui Dumnezeu” ar fi fost considerată blasfemie şi deci demnă de pedeapsa cu moartea? Liderii evrei înţeleseseră exact ceea ce Domnul Isus a spus când a folosit expresia „Fiul lui Dumnezeu”. A fi „Fiul lui Dumnezeu” însemna că avea aceeaşi natură cu a lui Dumnezeu. „Fiul lui Dumnezeu” este „al lui Dumnezeu”. Evrei 1:3 exprimă aceasta foarte clar: „El (Fiul), care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui…”

d. Dreptul Său la tronul lui David – Domnul, Dumnezeu îi va da tronul tatălui Său David.

Prin Domnul Isus, promisiunea făcută de Dumnezeu lui David s-a împlinit. Darurile pe care magii le-au adus lui Isus vorbesc despre regalitatea acelui prunc umil, născut în cea mai sărăcăcioasă iesle din Betleem. Magii i-au adus aur, recunoscându-l rege. Tămâia este o aromă sau un parfum şi sugerează mireasma vieţii Sale de desăvârşire, total lipsită de păcat. Smirna este o plantă amară, care anticipează suferinţele pe care avea să le îndure El, purtând păcatele lumii.

Chiar dacă nu a acceptat să fie un rege politic al Israelului, atunci când mulțimea Îl căuta și voia să-l facă rege, la întrebarea pusă de Pilat: Eşti Tu „Împăratul iudeilor”?, Domnul Isus a răspuns „Da, sunt.”

e. Împărăţia Sa veşnică şi universală – El va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.

Hristos domnește astăzi peste Biserica Sa. Această domnie este una spirituală, din moment ce aceasta este exercitată într-un domeniu spiritual. Ea este stabilită în inimile şi vieţile credincioşilor.

Va veni ziua în care Domnia lui Hristos va fi vizibilă pentru toți oamenii și, în special, pentru Israel. Domnul Hristos a fost respins de către conducătorii acestei lumi (1 Corinteni 2:8 au răstignit pe Domnul slavei), dar El va veni din nou să domnească cu neprihănire peste această lume.

Împărăţia mesianică va fi inaugurată şi manifestată plenar la a doua venire a Domnului Isus Hristos. Hristos va fi prezent pe Pământ în mod personal. Şi va şedea pe tronul tatălui Său David. El va domni peste tot pământul (Zaharia 14:9Şi Domnul va fi Împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, şi Numele Lui va fi singurul Nume). Două lucruri vor caracteriza domnia Sa: pacea universală (Isaia 2:4 ­– El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lorc cosoare; niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul) şi dreptate universală (Ieremia 23:5-6 ­– Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune şi va face dreptate şi judecată în ţară. În vremea Lui, Iuda va fi mântuit, şi Israel va avea linişte în locuinţa lui; şi iată Numele pe care i-L vor da: „Domnul, Neprihănirea noastră).

 

 
Comentariile sunt închise pentru Pe cine sărbătorim în 25 decembrie?

Scris de pe Decembrie 22, 2010 în Articole

 

Etichete: , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

 
%d blogeri au apreciat asta: