RSS

Rugăciunea: o taină

04 Noi

După ce vom medita la câteva întrebări asupra acestui subiect cred că vom aprecia şi mai mult caracterul tainic care înconjoară rugăciunea — pentru că la aceste întrebări este destul de greu de răspuns. Însă această observaţie nu vrea să sugereze că taina rugăciunii este de neînţeles sau că diferitele probleme referitoare la rugăciune sunt inexplicabile. Ba arată doar că puţini sunt acei oameni care cunosc într-adevăr multe despre ea. Din această cauză puţini sunt cu adevărat capabili să realizeze ceva pentru Dumnezeu în rugăciune. Puterea rugăciunii nu stă în cât de mult ne rugăm, ci în cât de mult rugăciunile noastre sunt în acord cu principiile rugăciunii. Numai astfel de rugăciuni au adevărată valoare.

Cea mai importantă întrebare este: De ce să ne rugăm? Care este folosul rugăciunii? Nu este Dumnezeu atotştiutor şi atotputernic? De ce trebuie El să aştepte până ne rugăm pentru a începe să lucreze? De vreme ce El ştie, de ce trebuie să-i spunem totul (Filipeni 4:6)? Fiind atotputernic, de ce Dumnezeu nu lucrează direct? De ce ar avea El nevoie de rugăciunile noastre? De ce numai acei care cer primesc, numai acei care caută găsesc şi numai acei care bat intră (Matei 7:7)? De ce spune Dumnezeu: „Nu aveţi pentru că nu cereţi'” (lacov 4:2)?  După întrebările de mai sus, trebuie să continuăm cu următoarele: Este rugăciunea contrară voii lui Dumnezeu? Care esle legătura dintre rugăciune şi dreptate?

Ştim că Dumnezeu niciodată nu face nimic împotriva voii Sale. Dacă deschiderea uşilor este voia lui Dumnezeu, de ce aşteaptă El să batem înainte de a deschide? De ce nu deschide El pur şi simplu, conform cu voia Lui, fără să aştepte să batem? Fiind atotştiutor, Dumnezeu ştie că avem nevoie de uşi deschise; de ce trebuie atunci El să aştepte bătaia noastră înainte de a deschide? Dacă uşile trebuie deschise şi deschiderea uşilor este în conformitate cu voia lui Dumnezeu, şi dacă, mai mult. El ştie, de asemenea, că noi avem nevoie ca ele să ne fie deschise, de ce aşteaptă ca noi să batem? De ce nu deschide El uşa? Ce folos are Dumnezeu din faptul că noi batem?

Dar trebuie să mai continuăm cu întrebările: De vreme ce voia lui Dumnezeu este să deschidă uşa şi de vreme ce deschiderea uşii este în acord cu dreptatea, totuşi Dumnezeu nu va deschide uşa dacă noi nu batem? Va întârzia El mai degrabă împlinirea voii şi a dreptăţii Lui pentru a aştepta rugăciunile noastre? Va îngădui El ca voia Lui de a deschide uşi să se restrângă din cauză că noi nu batem?

Dacă da, nu va fi voia Iui Dumnezeu limitată de noi? Este Dumnezeu cu adevărat atotputernic? Dacă este atot­puternic, de ce nu deschide El însuşi uşile — de ce trebuie să aştepte până batem noi? Este Dumnezeu cu adevărat capabil să realizeze propria Lui voie? Dar dacă este cu adevărat capabil, atunci de ce deschiderea uşilor (voia Lui) este cârmuită de baterea noastră (rugăciunea omului)?

Punând toate aceste întrebări, ajungem să realizăm că rugăciunea este o taină. Pentru că aici vedem un principiu al lucrării lui Dumnezeu, şi anume că poporul lui Dumnezeu trebuie să se roage înainte ca El să se ridice să lucreze; voia Lui se va realiza numai prin rugăciunile celor care aparţin Lui; rugăciunile credincioşilor trebuie să împlinească voia Lui; Dumnezeu nu va împlini voia Lui de unul singur, El o va face numai după ce poporul Lui se va face părtaş gândurilor Lui în rugăciuni.

(Citat din cartea Să ne rugăm, Watchman Nee, Agape)

 
Comentariile sunt închise pentru Rugăciunea: o taină

Scris de pe Noiembrie 4, 2009 în Articole

 

Etichete: ,

Comentariile nu sunt permise.

 
%d blogeri au apreciat asta: