RSS

Baziaș, la margine de țară

04 Sep

Glorie, decădere, redescoperire! Sunt cele mai potrivite cup8110021vinte pentru a descrie cătunul în care își duc existența puțin peste 40 de locuitori, acolo unde apele molcome ale eternului fluviu ating (doar în ultimii 90 de ani) primele fâșii de pământ românesc!

Deși au fost găsite aici urme de locuire datând epoca bronzului, Baziașul ia ființă odată cu mănăstirea ridicată de Sfântul Sava în secolul al XIII-lea (1225). Istoricii susțin că singurul element târziu în arhitectura bisericii mănăstirii (ce poartă hramul Înălțării Domnului) este turnul, care ar fi fost construit pe la 1721. Până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Baziașul a fost un sătuc oarecare de la marginea Imperiului Austro-Ungar. După o puternică dezvoltare economică – începută cu inaugurarea portului (1854) și continuată prin construirea primei linip8110036i ferate din Europa de Est (cel dintâi tren a pornit din Gara Baziaș spre Oravița pe 1 noiembrie 1856) – diverse hotărâri imperiale îi pecetluiesc apusul.

În anii de glorie, pe aici au trecut (cu mare fast sau ascunzându-se după un p8110034pașaport fals): împăratul Franz Josef (în 1862 și 1869), Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen (numele complet al primului rege al României, în 1866), împărăteasa Elisabeta de Wittelsbach (Sissi) și împăratul german Wilhelm al II-lea (1916).

Decăderea Baziașului se perpetuează și după instaurarea administrației românești în estul Banatului, când populația scade vertiginos, de la 513 locuitori, în 1891, la 112, în 1930. Perioada comunistă a adus aici un singur lucru: dezinteres față de istoria recentă a locului. p8110051Așa se explică de ce, și în prezent, Hotelul Brandstetter (unde și-a petrecut Carol I sejurul de trei zile înainte de intrarea în România) și turnul de alimentare cu apă a locomotivelor sunt doar niște ruine năpădite de copaci și buruieni. Totuși, în ultimii 10 ani, lucrurile au început să se miște încet, dar sigur. Baziașul a fost redescoperit, s-au construit câteva pensiuni, DN 57A este reparat, iar turiștii au devenit interesați de vacanțele pe marginea Dunării, departe de stres și aglomerație. Au venit și investitori care au cumpărat vechiul hotel și se pregătesc să construiască altul nou în apropiere, chiar dacă zona este inclusă într-o rezervație forestieră, iar autorizațiile necesare se obțin destul de greu.

Renașterea interesului pentru trecut are și un preț, uneori destul de ridicat; credeam că doar bucureștenii lasă gunoaie în urma picnicului de rigoare din weekend, însă am fost surprins și dezamăgit să văd, la Baziaș, că și ceilalți români (inclusiv bănățenii) au deprins prostul obicei.

Aflat la margine de țară, prins între istoria generoasă și prezentul încă cenușiu, Baziașul dă semne că faima de odinioară ar putea fi treptat recuperată.

text și foto: Emanuel S. Alboiu

Anunțuri
 
Comentarii închise la Baziaș, la margine de țară

Scris de pe Septembrie 4, 2009 în Articole, Foto

 

Etichete: , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

 
%d blogeri au apreciat asta: