RSS

Eli, Eli, Lama Sabahtani?

17 Apr

elieli

45 Dela ceasul al saselea pina la ceasul al noualea s-a facut intunerec peste toata tara.
46 Si pe la ceasul al noualea, Isus a strigat cu glas tare: Eli, Eli, Lama Sabactani?” adica: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?”
47 Unii din ceice stateau acolo, cind au auzit aceste vorbe, au zis: Striga pe Ilie!”
48 Si indata, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu otet, l-a pus intr-o trestie, si i-a dat sa bea.
49 Dar ceilalti ziceau: Lasa, sa vedem daca va veni Ilie sa-L mintuiasca.”
50 Isus a strigat iaras cu glas tare, si Si-a dat duhul. (Matei 27)

Cuvintele acestea sunt spuse în aramaică şi înseamnă Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?

În toată Biblia nu este o frază mai greu de explicat. Episcopul Ryle spunea că „este un mister adânc în aceste cuvinte, pe care niciun om nu le poate pătrunde. Ele exprimă presiunea reală, exercitată asupra sufletului Său de povara enormă a păcatului lumii.” Este fraza cea mai uimitoare din câte a rostit un om vreodată!

Părăsit de Dumnezeu, Isus se simţea pierdut în lumea aceasta. Nu mai avea nimic în ea. În acele clipe, El redevenise un copil neputincios. Astfel se explică următorul amănunt, demn de luat în seamă: strigătul Său este exprimat într-o aramaică incorectă. De fapt, trebuia să fie Eloi, iar nu Eli, cum a strigat Isus. Aşa se lămureşte de ce oamenii care stăteau împrejurul crucii nu au priceput strigătul Lui şi credeau că îl cheamă pe Ilie. În acest ceas întunecat, vorbirea lui Isus redevenise gângăvitul nesigur al unui copil.

eli-eliCe ispită puternică trebuie să fi fost pentru Domnul Isus acest simţământ de cumplită singurătate care L-a cuprins atunci! De bună seamă că efectul strigătului trebuie să fi fost foarte puternic. L-au auzit şi preoţii şi mulţimea care înconjura batjocoritoare crucea. Dacă pentru vrăjmaşi era prilej de satisfacţie, pentru Ioan, strigătul acesta trebuie să fi fost o mare dezamăgire. Isus a spus adevărul. Pe cruce, El a fost cu adevărat părăsit de Dumnezeu pentru păcatele noastre. Mântuitorul a luat asupra Sa păcatul lumii, iar Dumnezeu are o ură neînduplecată împotriva păcatului şi a păcătoşilor care stăruiesc în păcatul lor. Domnul Isus S-a încărcat cu păcatul nostru al tuturor. El Şi-a însuşit fărădelegile noastre de parcă ar fi fost ale Sale proprii. Acest strigăt pe care Mântuitorul nostru L-a scos pe cruce, zdrobit de suferinţă, ne arată ce groaznic lucru este păcatul.

Părăsirea Lui de către Tatăl nu avea să fie de lungă durată. A fost nevoie, însă, de asta pentru ispăşirea păcatelor noastre. Noi nu vom fi, însă, părăsiţi niciodată, deşi câteodată ni se întâmplă să credem asta. Nu mai suntem părăsiţi, căci El a fost părăsit în locul nostru. Să nu ne luăm după ce simţim! Să nu deznădăjduim dacă nu-L simţim pe Dumnezeu aproape, ci să credem că El este cu noi, copiii Lui, până la sfârşitul veacurilor.

(fragmente din cartea Cele şapte cuvinte de pe cruce, Richard Wurmbrand)

 
Comentariile sunt închise pentru Eli, Eli, Lama Sabahtani?

Scris de pe Aprilie 17, 2009 în Articole

 

Etichete: , , ,

Comentariile nu sunt permise.

 
%d blogeri au apreciat asta: