RSS

Francis Schaeffer

04 Iul

Pentru astăzi am ales prezentarea unei importante personalități creștine a secolului al XX-lea: Francis Schaeffer (30 ianuarie 1912-15 mai 1984). Un tablou fermecător al lui Schaeffer se poate găsi în Cuvântul-înainte al cunoscutei sale TRILOGII

Era mic de statură, avea o frunte bombată și brăzdată și o barbă tunsă cioc. Pantalonii alpini, bufanți până la genunchi, îi acopereau picioarele americane, capul i se înfunda între umeri și pe față i se citea o de detașare inteligentă. Nimic deosebit, veți spune, un om serios, cu siguranță hotărât, poate puțin excentric, dar nici pe departe unic din cauza aceasta. Dar ce spunea era captivant. Cuvintele lui aveau fermitate, trădând viziune; amabilitate, trădând tărie; claritate nesofisticată, trădând stăpânire a minții; compasiune, trădând o inimă sinceră și bună. Nu exista nici urmă de viclenie în ce spunea, nici un pic de îngustime partizană sau de manipulare, doar puterea pasionată de convingere a profetului care se grăbește să le împărtășească și altora ce vede el singur.

Cine a fost Francis Schaeffer? Schaeffer a fost un om care citea, asculta și gândea, care trăia în prezent, învăța din trecut și privea spre viitor; care avea darul neobișnuit de a comunica idei într-un mod ușor accesibil. Stilul lui comunicativ nu era acela al academicianului prudent, care trudește pentru acoperirea exhaustivă a materialului sau pentru obiectivitate și imparțialitate. Era mai degrabă acela al unui gânditor înflăcărat care își descrie viziunea asupra adevărului etern în trăsături de condei îndrăznețe și în contraste puternice. Academicienii nu au obosit niciodată să-l condamne pe Schaeffer pentru acest mod de a comunica. Totuși, este un fapt dovedit că, revoltați împotriva diferitelor mode din domeniile lor profesionale, mulți gânditori și artiști tineri au găsit în analiza lui Schaeffer o frânghie de salvare care le-a adus echilibrul mintal, fără de care nu ar fi putut, literalmente, să mai trăiască. Schaeffer s-a considerat un evanghelist chemat să rostească adevărul perseverent și fără compromisuri unor oameni reali aflați în necazuri reale, ale căror vieți au fost distruse de relativismul, iraționalismul, fragmentarea și nihilismul culturii noastre de azi. De aceea, cred că cel mai aproape de adevăr ar fi să-l numim un profet-pastor, un vizionar care, pornind de la Biblie, în lumina viziunii lui, a căutat o lume în nevoie și a păstorit oile Domnului.
Ce anume îi conferă lui Schaeffer notorietate? Pentru a înțelege lucrul acesta, ne-ar fi de mare ajutor să schițăm principiile esențiale care au conturat viziunea și lucrarea lui.
În primul rând, Schaeffer a avut o percepție vie a totalității realității create, a vieții omenești, a gândirii fiecărei persoane și a adevărului revelat al lui Dumnezeu. Mintea lui era făcută pentru înțelegerea principiilor primare, pentru sisteme și pentru totalități, și nu discuta niciodată izolat un subiect sau nu lăsa deoparte un punct de vedere până nu îi explora și testa implicațiile ca descriere totală a realității și a vieții. El considera că o astfel de analiză fundamentală este lămuritoare, deoarece concepțiile de bază despre lume nu sunt multe la număr și trebuie să fim conștienți de măsura în care gândurile noastre sporadice, superficiale, consideră că ceva este de la sine înțeles. Astfel, expunerea presupozițiilor reprezintă un element central al metodei lui Schaeffer în abordarea tuturor opiniilor asupra oricărui subiect. El a prezentat întotdeauna creștinismul în termenii propriilor sale presupoziții și într-o formă teologică sistematică, drept vestea bună revelată a Creatorului nostru rațional și sfânt care a devenit Răscumpărătorul nostru plin de har și milă în spațiu și timp.n al doilea rând, Schaeffer a observat primatul rațiunii în constituția fiecărui individ și puterea ideilor în mintea omenească. El a înțeles că „ideile au picioare”, astfel că ce gândim determină ce suntem. Așadar, prima sarcină în evanghelizare, în Apusul modern sau oriunde, este convingerea interlocutorului de a accepta concepția creștină despre realitate. Iar primul pas în realizarea acestui lucru este să-l convingi pe acesta de nonviabilitatea tuturor celorlalte concepții, inclusiv a oricărei forme de necreștinism care ar putea exista implicit în gândirea lui. Ceea ce presupune să-l tratezi nu ca pe un „intelectual”, ci ca pe ființa umană care fără îndoială că este. A te adresa minții lui în felul acesta înseamnă a-i arăta respect ca ființă umană creată pentru adevăr, deoarece a fost creat după chipul lui Dumnezeu.
În al treilea rând, Schaeffer a perceput gândirea apuseană ca pe una în derivă pe marea fără urme a relativismului și iraționalismului. El a înțeles că noțiunea de adevăr care implică excluderea neadevărului și cea de valoare care exclude nonvaloarea au dispărut atât din gândirea sofisticată, cât și din gândirea populară. În locul ei s-a furișat ideea sintezei continue – ideea că de fapt nu există nici o deosebire reală între bine și rău sau între adevăr și neadevăr și că antiteza va fi înghițită în cele din urmă într-un „tot unitar” fără categorii. Pentru a-i face pe oameni conștienți de modul în care au fost amăgiți de punctul acesta de vedere, Schaeffer prezintă în introducerea subiectelor discutate o analiză istorică menită a arăta cum a ajuns gândirea apuseană în starea ei actuală de delir. Scopul acestor analize era să restabilească noțiunea că există o antiteză absolută între adevăr și eroare, între bine și rău, între frumos și urâtul obscen, și astfel să remodeleze mințile noastre pustiite și devastate, dându-ne încă o dată posibilitatea de a ne conferi sens vieții, morții, personalității umane și lui Dumnezeu.
În al patrulea rând, Schaeffer a perceput importanța identificării – în toate discuțiile apologetice și evanghelistice și în toată învățătura sa referitoare la implicațiile faptului de a fi creștin – a ceea ce el numea antiteza și punctul de tensiune. Antiteza se stabilește între adevăr și neadevăr, între bine și rău, între semnificație și lipsa semnificației, între sistemul de valori creștin și cel necreștin, între relativismul secular și absolutismul creștin. În toate subiectele pe care le-a discutat, el și-a asumat sarcina de a analiza alegerile „sau – sau” care trebuie făcute la nivelul principiilor de bază și să arate că opțiunile creștinismului biblic pentru viața personală și comunitară sunt singurele consecvent raționale și satisfăcător omenești. A căutat în felul acesta să readucă pe făgașul normal mințile confuze și derutate, atât cu privire la opțiunile ontologice care stau înaintea individului, cât și cu privire la opțiunile etice cu care se confruntă Apusul contemporan.
În al cincilea rând, Schaeffer a înțeles nevoia de a trăi adevărul, dar și pe aceea de a gândi adevărul – pentru a demonstra lumii, prin stilul de viață transformat al grupurilor de credincioși, că „Dumnezeul personal și infinit există cu adevărat în generația noastră.” Din această convingere a luat naștere centrul L’ Abri din Huémoz, Elveția, și toate centrele L’Abri satelit din lumea apuseană. Fiecare centru L’Abri este centru de studiu, misiune de salvare, familie extinsă, clinică, centru de convalescență spirituală, mănăstire și Biserică locală la un loc: un mediu în care vizitatorii învață să fie deopotrivă creștini și ființe umane, membri ai unei comunități care se încrede în Dumnezeu Creatorul și I se
închină prin Isus Răscumpărătorul.

Schaeffer a înțeles că credibilitatea creștină reclamă nu doar simpla apărare a adevărului, ci și practicarea lui; nu doar dezbaterea lui, ci și înfăptuirea lui. Cunoașterea faptului că adevărul lui Dumnezeu era practicat la centrul L’Abri i-a sprijinit îndrăzneala atunci când a cerut ca același adevăr să fie profesat și în alte părți. Care va fi impactul lui Schaeffer pe termen lung pentru cauza creștină? Așteptăm să vedem. Legea omenească a gloriei postume îl va trata fără îndoială pe Schaeffer așa cum i-a tratat și pe alții, punându-l în umbră temporar, acum că a decedat, și permițându-ne să-i vedem adevărata statură abia peste vreo zece, douăzeci de ani. Eu cred că crochiurile lui verbale și vizuale, simple dar strălucitoare în opinia mea, vor supraviețui tuturor celorlalte lucruri, dar s-ar putea să greșesc. Totuși, sunt sigur că nu greșesc deloc aclamându-l pe Francis Schaeffer, micul pastor prezbiterian care a văzut bine lucrurile la care privea și care a suferit pentru aceste lucruri cu mult mai multă dragoste decât noi ceilalți, fiind unul din creștinii cu adevărat mari ai timpului meu.

J. I. Packer

Link-uri utile http://www.francisschaefferfoundation.com/, http://www.covenantseminary.edu/worldwide/en/CC578/CC578.asp

 
Comentariile sunt închise pentru Francis Schaeffer

Scris de pe Iulie 4, 2008 în Autori. Biografii. Moşteniri

 

Etichete: , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

 
%d blogeri au apreciat asta: