RSS

Pogorârea Duhului Sfânt, Faptele Apostolilor 2:1-21

18 Iun

Sărbătoarea Cinzecimii (la 50 de zile după Paşte) era un prilej pentru evrei de a reveni la Ierusalim în fiecare an ca să celebreze şi să mulţumească lui Dumnezeu pentru primele roade ale secerişului (Exod 23:16). Este momentul pe care Dumnezeu îl alege pentru a-Şi împlini promisiunea legată de trimiterea Duhului Sfânt (F.A. 1:5).

Sunt câteva aspecte ale acestui extraordinar eveniment ce merită subliniate:

1. Revărsarea Duhului Sfânt se produce ”deodată” (F.A. 2:2)

Cei 120 de ucenici (din camera de sus) au rămas în Ierusalim, stăruind în rugăciune şi cultivând unitatea (”toţi împreună”). Duhul Sfânt se coboară, însă, la momentul pe care El îl alege, nici mai devreme, nici mai târziu.

Nu există nicio ”tehnică”, nicio modalitate prin care L-am putea determina pe Duhul Sfânt să-şi manifeste puterea. El este o persoană divină, a treia persoană a Sfintei Treimi. El alege când, cum şi unde să se manifeste. El nu poate fi programat să acţioneze într-un anumit moment pe care noi ni-l propunem. Asta nu însemnă că nu este nevoie de rugăciune, de curăţire, de mărturisire a păcatelor în aşteptarea unei treziri spirituale. Nimic nu scuză letargia şi amorţeala care au cuprins bisericile evanghelice de la noi.

2. Revărsarea Duhului Sfânt este însoţită de semne vizibile şi audibile

Limbile de foc şi vâjâitul de vânt au însoţit revărsarea Duhului Sfânt. În toată Scriptura, prezenţa Duhului Sfânt este marcată prin diverse semne: norul şi stâlpul de foc (Vechiul Testament), porumbelul (botezul Domnului Isus), cutremurul (F.A. 4:31). Duhul Sfânt este Dumnezeu, El nu este o putere, o influenţă sau ceva impersonal. El este liber să aleagă modalitatea prin care să-şi facă simţită prezenţa.

3. Revărsarea Duhului Sfânt transformă cunoştinţa în experienţă

Ucenicii adunaţi în Numele Domnului Isus Hristos erau convinşi că El este prezent cu ei la închinare, conform promisiunii făcute: ”Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” Dar această cunoştinţă s-a transformat într-o experimentare profundă a prezenţei lui Dumnezeu, odată cu revărsarea Duhului Sfânt. Un foc lăuntric a început să-i mistuie, iar buzele lor au început să vorbească despre ”lucrurile minunate ale lui Dumnezeu” (în original, ”măreţia lui Dumnezeu”). Ei Îl lăudau acum pe Dumnezeu cum nu o mai făcuseră niciodată înainte, şi asta pentru că fuseseră umpluţi de Duhul Sfânt. Nimic mecanic, nimic superficial, nimic neautentic.

Urmarea directă a umplerii cu Duhul Sfânt a fost primirea puterii despre care Domnul Isus vorbea în F.A. 1:8 şi nu nepărat vorbirea în limbi, pe care nu o mai găsim în F.A. 4:31 sau în F.A. 9:17-20. Este vorba de puterea de a-L mărturisi cu îndrăzneală pe Hristos!!!

4. Revărsarea Duhului Sfânt este începutul unei mari treziri spirituale în Ierusalim

În această zi, la mesajul (de altfel, foarte simplu) al apostolului Petru, 3.000 de oameni se întorc la Dumnezeu (o creştere de 600% a bisericii). Este doar începutul, pentru că asemenea mişcări extrordinare continuă: 5.000 de bărbaţi se pocăiesc după vindecarea ologului de la Poarta Frumoasă a Templului (F.A. 4:4), creşterea numărului ucenicilor în Ierusalim fiind relatată şi în F.A. 5:14, 6:7. La un moment dat, creştinii reprezentau jumătate din populaţia capitalei acestei provincii romane.

Secretul acestei creşteri spectaculoase a bisericii nu se află nici în elocvenţa apostolilor, nici în buna organizare a celor dintâi creştini, nici în resursele materiale de care dispuneau. Explicaţia o găsim în F.A. 9:31: „Biserica se bucura de pace…, se întărea sufleteşte şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea”

Toate trezirile spirituale din istorie au început atunci când Duhul Sfânt a mişcat oameni simpli şi i-a determinat să se roage, să-şi mărturisească păcatele şi să se predea în totalitate lui Dumnezeu (trezirile din Anglia din timpul lui John Wesley, din America – 1857, din Ţara Galilor – 1904).

Sunt câteva motive care ne ţin departe de experimentarea plinătăţii Duhului Sfânt:

  1. Teama de sentimente

În bisericile evanghelice conservatoare s-a dezvoltat un antisentimentalism în închinare (şi nu numai) ca o reacţie la excesele carismaticilor. Nicăieri în Sfânta Scriptură nu regăsim o credinţă rece, strict raţională, care nu atinge inima. Credinţa dă naştere sentimentului; cartea Faptele Apostolilor este plină de bucurie.

  1. Frica de fanatism

Duhul Sfânt nu este cauza fanatismului, ci dorinţa oamenilor de a face lucrări deosebite, ieşite din comun. Dimpotivă, Duhul Sfânt este remediul pentru orice fanatism.

  1. Insensibilitatea inimii

Atunci când perseverăm într-un anumit păcat, inima devine insensibilă la şoapta Duhului Sfânt. Putem predica, evangheliza, sluji într-un fel sau altul, dar fără autoritate, putere sau curaj.

Pentru a putea beneficia de plinătatea Duhului Sfânt trebuie să fim gata să plătim un preţ deloc ieftin:

a) Preţul ironiei – explicaţia unora dintre cei prezenţi la evenimentul pogorârii Duhului Sfânt a fost: „Sunt plini de must!”. Şi astăzi von întâlni nu puţini „creştini” care ne vor dispreţui, considerând că dacă ne dorim să fim plini de Duhul Sfânt vrem, de fapt, să pozăm în oameni „superspirituali”.

b) Preţul aşteptării şi ascultării – cei 120 au rămas să aştepte în Ierusalim împlinirea promisiunii Domnului Isus. Trebuie să aşteptăm umplerea cu Duhul Sfânt în umilinţă, mărturisindu-ne păcatele, concentrându-ne ochii spirituali asupra sfinţeniei lui Dumnezeu, auzind vocea Sa şi arătându-ne dependenţa totală faţă de Dumnezeu.

Biserica primară era una în permanentă mişcare, creştere, dezvoltare. În această mişcare, unii trebuie lăsaţi în urmă. Oameni ca Anania şi Safira vor considera că ritmul este prea rapid şi preţul prea mare.

Ce fel de creştin eşti tu? Doar vorbeşti despre trezire spirituală ori umplere cu Duhul Sfânt sau eşti gata să plăteşti preţul pentru a avea parte de aceste binecuvântări?

(Unele fragmente ale acestui mesaj au fost preluate din materiale semnate de John Piper, Leonard Ravenhill, A.W. Tozer).

Anunțuri
 
Comentarii închise la Pogorârea Duhului Sfânt, Faptele Apostolilor 2:1-21

Scris de pe Iunie 18, 2008 în Predici

 

Etichete:

Comentariile nu sunt permise.

 
%d blogeri au apreciat asta: