Archive for februarie 2012
Biserica lui Hristos
Scopul lui Dumnezeu în alegerea mai dinainte a unui popor a fost nu doar să mântuiască acel popor, ci ca prin el să poată revărsa binecuvântările Sale asupra întregii omeniri. Când l-a ales pe Avram, a făcut-o nu numai ca să fie prietenul lui Dumnezeu, ci pentru ca el să fie acela care să păstreze adevărul. El avea să fie chivotul în care adevărul trebuia să fie ascuns. Şi, întotdeauna, atunci când Dumnezeu a ales oameni, prin harul Său suveran, nu a făcut aceasta numai de dragul lor, ci fiindcă dorea, ca, prin ei, să-Şi arate dragostea faţă de lume. Nu ştiţi că „voi sunteţi lumina lumii?” „O cetate aşezată pe munte nu poate să rămână ascunsă.” „Voi sunteţi sarea pământului”. Şi când Dumnezeu te face sare, asta nu e numai pentru tine, ci pentru ca prin tine să păstreze lumea. Dacă te face aluat, trebuie să dospeşti toată făina. Mântuirea nu este un lucru egoist pe care să-l primeşti numai pentru folosul tău, ci ca să fii făcut un mijloc de binecuvântare pentru alţii, iar în marea zi de apoi se va cunoaşte că nu a existat niciun om care să fi primit binecuvântări prin harul lui Dumnezeu într-un alt fel.
Semnele vizibile ale sfinţirii
Mulţi oameni par să aibă în mod repetat crize spasmodice de „bunătate” şi să înfăptuiască diverse lucruri bune sub influenţa unor boli, suferinţe, decese în familie, calamităţi sau sub impulsul unei subite remuşcări de conştiinţă. Cu toate acestea, un observator inteligent poate vedea clar că aceşti oameni nu sunt convertiţi şi că ei nu ştiu nimic despre „sfinţire”.
Din cuvintele lui Mihály Kornya
Oamenii nu ştiu cum poţi să devii un om bun. Hristos însă ştie acest lucru şi, numai prin El, cineva poate ajunge neprihănit şi îndreptăţit. De aceea trebuie să venim la Hristos…
Mai multe AICI
Păcatul de a-L uita pe Dumnezeu
Cum am putea uita noi pe Dumnezeu care este diadema slavei noastre? Cel mai mare prilej de bucurie pentru noi e acela că Domnul Dumnezeu este al nostru şi noi suntem ai Săi. Dumnezeu e bucuria noastră, singura bucurie, bucuria nemărginită. Cel ce are pe Dumnezeu are deja cerul în sufletul său. Să legăm sufletul Său pe placa inimii noastre, să-l aşezăm în adâncul sufletului nostru, ca niciodată să nu-L uităm.
Libertatea voinţei
Când Edwards a vorbit despre voinţă ca fiind „decizia minţii”, el s-a referit la faptul că alegerile pe care le facem sunt în concordanţă cu ceea ce considerăm ca fiind varianta cea mai bună dintre cele care ne sunt puse înainte. El a tras concluzia că toate alegerile pe care le facem sunt dictate de cea mai puternică înclinaţie de moment: „mintea alege într-un anumit fel datorită motivelor”.
Continuarea aici.
Charles Spurgeon, despre A doua mărturisire de credinţă baptistă de la Londra din 1689
“Să nu vă fie ruşine de credinţa voastră; aduceţi-vă aminte că aceasta este Evanghelia străveche a martirilor, duhovnicilor, reformatorilor şi a sfinţilor. Dar mai presus de toate este Adevărul lui Dumnezeu, pe care porţile locuinţei morţilor nu îl pot birui. Fie ca vieţile voastre să împodobească credinţa voastră, fie ca exemplul vostru să recomande mărturisirea voastră de credinţă. Mai presus de toate, trăiţi în Hristos Isus, umblaţi în El, nedând crezare niciunei alte învăţături decât celei care este aprobată în mod vizibil de către El şi insuflată de Duhul Sfânt. Ţineţi-vă tare de Cuvântul lui Dumnezeu, care este schiţat aici pentru voi.”
Continuarea aici.

































