Lev Șestov, despre esența pelagianismului
“Ce doreau pelagienii? Un singur lucru: „să reconcilieze” credința cu rațiunea. Dar cum reconcilierea nu putea fi decît iluzorie, ei s-au văzut pînă la urmă constrînși să supună credința rațiunii. Teza lor principală era următoarea: Quod ratio arguit non potest auctoritas vindicare (Ceea ce probează rațiunea nu poate fi revendicat de autoritate sau credință).
Afirmînd acest principiu, pelagienii nu făceau altceva decît să repete concluzia la care ajunsese filosofia grecească sau, mai exact, filosofia comună a umanității care, pentru întîia oară în Europa, s-a aflat în fața dilemei fatale: ce trebuie să facă omul ? Să se încreadă în rațiunea de neclintit ce-i este imanentă și care găsește în ea însăși principiile eterne, sau să recunoască mai presus de ea puterea unei Ființe vii…?”
Lev Șestov, NOAPTEA DIN GRĂDINA GHETSIMANI, Polirom 1995


































Ceea ce probează rațiunea, nu poate fi revendicat de autoritate sau credință.
Virgula!
Alin Cristea
noiembrie 23, 2011 at 18:54
Nu am schimbat citatul. Greşeala aparţine corectorului cărţii.
Biografistu'
noiembrie 23, 2011 at 22:11