Biografistu'

History is the essence of innumerable biographies.

Finală maraton la Londra, Andy Roddick – Roger Federer

cu 2 comentarii

Deși nu sunt un împătimit al sportului alb, am ținut, după mulți ani, să urmăresc în direct o finală de Grand Slam. Și nu am fost deloc dezamăgit! Auzisem că Federer este în revenire de formă, după un început de an destul de nefast. Știam că Roddick s-a întors în circuitul ATP după o accidentare, demonstrând că a învățat lovituri care anii trecuți îi erau total străine.
72929102AF002_2007_AAMI_ClaÎnfruntarea a fost foarte antrenantă, nelăsând loc unui prognostic legat de rezultatul final, deși, în confruntările directe, balanța atârna mult prea greu în favoarea „robotului“ elvețian (18-2). Serviciul puternic al lui Roddick nu i-a oferit adversarului nicio șansă de retur. Momentul cel mai important al disputei s-a consumat în tiebreak-ul setului secund, atunci când americanul a irosit patru mingi, fiecare dintre ele putând să ducă scorul la 2-0 în favoarea sa. Federer a revenit spectaculos, a egalat la seturi și a preluat conducerea pe tabelă și în câmp.
Cu ajutorul singurului break reușit în această partidă, Roddick a trimis meciul în „decisiv“. Nu am văzut multe finale de tenis, dar setul 5 de la Wimbledon 2009 Gentlemen’s SinglesFinals va rămâne, cred, în istorie drept unul antologic, din mai multe motive:
–    a ținut 95 de minute (cât o partidă de fotbal, cu tot cu prelungiri!);
–    a avut 30 de ghemuri (cât un meci de tenis în trei seturi încheiate fiecare la 6-4!);
–    a fost pierdut de tenismanul care, după numărul total de ghemuri adjudecate (39-38), putea fi declarat învingător.
Deși speram că Roddick va găsi o modalitate de a câștiga un tiebreak și în ultimul set, am realizat că experiența și psihicul mai puternic (neafectat de nenumăratele greșeli de-a dreptul copilărești, comise pe serviciul adversarului) îi vor da câștig de cauză lui Federer. Așa că al cincisprezecelea turneu de Grand Slam câștigat de elvețian nu a fost deloc o surpriză. Pe la 12-12, mă gândeam că ar trebui (la fel ca, uneori, în atletism sau gimnastică) să se acorde trofeul ambilor sportivi.
Bravo Andy Roddick! Mai încearcă și la anul! Roger Federer, poate că a sosit timpul să te retragi! Orice competiție devine plictisitoare după 7 titluri consecutive „confiscate“ de același  individ! Sportul e frumos tocmai datorită elementului surpriză.

Cât despre comentarii și comentatori, transmisiunea întreruptă de reclame absurde, no comment! Dacă vă interesează aceste aspecte citiți AICI!

Written by emsal

iulie 6, 2009 la 09:45

2 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. asa e, trofeul trebuia sa se dea amandurora, dar eu zic ca la 13-13:). Cat despre comentarii si comentatori, uneori au fost pur si simplu absurde..mai ales impresionanta reflexie filosofic-paranormala cu privire la aura “defecta” a lui Roddick..
    cred totusi ca atunci cand ceva e PREA frumos nu se poate strica..

    paulgsandu

    iulie 6, 2009 at 10:08


Lasă un Răspuns

Trebuie să fiţi logat pentru a posta un comentariu.